Ultima iubire


Tot ceea ce trăim în viață se rezumă la un simplu sentiment și acesta este ultima iubire. Un ultim sentiment plin de experiența nereușitelor sau a împlinirilor de până în acel moment. O viață plină de frustrări sau nemulțumiri poate ca să fie ștearsă de o ultimă persoană. Ea, care șterge orice părere proastă pe care am avut-o despre iubire. Un simplu zâmbet al ei face ca fiecare cuvânt provenit din frustrarea iubirii să dispară. O ultimă transpirație a palmelor și o ultimă noapte agitată dinainte de prima întâlnire împreună se petrec cu fiorii din stomac și cu parfumul primului sărut. Cea din urmă prindere plină de emoție a mâinii persoanei iubite și o privire care ar fi nevoie ca pentru ultima dată să ne spună dacă am întâlnit persoana pe care o mai căutăm sau dacă renunțăm. A renunța la iubire nu este în cazul acesta atât de absurd pe cât pare din partea unui bărbat. Decât să intram în relații de dragul sexului sau numai de a avea pe cineva este mai indicată singurătatea. O singurătate care nu doare și care odată ce cuprinde obișnuința este plină de farmec. De fapt cuprinde forma libertății depline și a realității că sufletul a obosit ca să mai aștepte o ultimă iubire. Acceptă simplu și fără zvâcniri ceea ce știa demult și anume că nu este construit pentru a cunoaște iubirea împărtășită. De aici este astfel mult mai simplu pentru că dispar așteptările și iluziile iubirii. Pare plin de masculinitate această acceptare și suficientă de curajoasă atitudinea pentru că de multe ori v-a auzi “de ce nu-ți găsești și tu pe cineva?” sau “sigur tu ești de vină că nu-ți găsești pe cineva ” din partea minților odihnite ale oamenilor. Răspunsul va fi de fiecare dată același și anume că ori ne-am obișnuit să fim singuri ori că așteptăm o ultimă iubire. Între timp ne închidem sufletul pentru orice tentative puerile și orice pierdere a timpului. Și totuși mai există și alte forme de iubire în viața noastră nu numai a unei partenere…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: