Floricelele


“Floricele pe câmpii/ hai să le adunăm copii ” sunt versurile copilăriei care cuprinde subsemnatul atunci când observă primele flori. Un fel de entuziasm copilăresc ca și cum nu ar fi văzut niciodată o floare pe Pământ. Parfumul lor atrage ca un magnet fără o posibilitate de a refuza compania lor. Parcă au un limbaj lor vorbind despre entuziasm, încântare și chiar liniște. Floricelele sunt și lecții de viață. Așteaptă sămânța lor atât de mult timp până când înghețul pleacă și privesc liniștite momentul prielnic pentru a scoate căpșorul lor la suprafață. Indiferent că sunt buruieni în jurul lor florile se bucură de soare, ploaie și chiar dacă este numai înnorat. Nu au nevoie de motive pentru a înflori și pentru a-și trăi existența efemera pe pământ ci exista pur și simplu. Doar implora apa neavând alte pretenții de la Divinitate. Atunci cine suntem noi pentru a le viața lor trecătoare și plină de frumusețe? În schimb nouă oamenilor ne trebuie atât de multe lucruri și tot trăim atât de rar momentele de fericire.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: