Socializare


În viața profesională ca și cadre didactice ne desfășuram activitatea conform programei, însă parcă prea puțin socializam cu elevii. Aproape deloc nu întrebăm elevii despre starea lor sau despre gândurile care-i cuprind. Discutăm mult prea puțin despre ceea ce-i frământă sau ce senzații au ei. Un banal răspuns “bine” dezvolta la nivel minim comunicarea binomului profesor-elev. Încrederea crește odată ce poveștile între cele două părți cresc și cu ele și încrederea în cadrul didactic. Un zâmbet sau glumele nu ajută atât de mult cât preocuparea pentru problemele diverse ale unui adolescent. Faptul că prezentăm încredere nu este suficient cât ar fi nevoie ca să fie un spațiu și timp în care să facem abstracție de capitolul catalog. Socializarea se poate realiza și în afara orelor de curs într-un mediu relaxant unde să dezvoltăm comunicarea. O excursie sau alte activități extracuriculare sau “Săptămâna Altfel ” mai veche nu sunt suficiente. În primul rând pentru că nu pun în prim plan dorința elevului ci mai mult sunt activități impuse de cadrele didactice. În altă ordine de idei ar fi cazul ca învățământul contemporan să nu impună doar voința adulților ci și dorința sau nevoile elevilor. Poate așa nu ne vom da seama la un moment dat cât de puțin ne cunoaștem elevii și socializam cu ei.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: