O hartă


Să ne uităm bine la această hartă. Să o privim puternic căci este România noastră. O hartă neinteresanta pentru mulți oameni și pentru mulți elevi ai zilelor noastre. Un petic de hârtie care a existat 22 de ani și pentru care au murit sute de mii de oameni. Astăzi mai mult decât oricând în zilele în care Ucraina moare încet în fața Rusiei și Basarabia tremură din cauza cancerului în fază terminală numit Rusia. Toate acestea pentru că astăzi este ziua Basarabiei.

Pentru că pe data de 27 martie a anului 1918, Sfatul Țării din Basarabia, întrunit la Chișinău, a votat Unirea Basarabiei cu România, această unire fiind de fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia țaristă în anul 1812. În sala unde s-a votat decizia de unire au fost prezenți toți membrii Sfatului Țării, organul legislativ al Basarabiei, precum și premierul român Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, ca reprezentant al poporului român la acest eveniment. Dintre cei 135 de deputați prezenți la aceasta ședință, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, însă citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste cu sloganul „Trăiască Unirea cu România!”. Actul de unire a fost semnat de Ion Inculeț, președintele Sfatului Ţării, de vicepreședintele Pantelimon Halippa si de secretarul acestui for legislativ, Ion Buzdugan, care după semnarea actului de unire, va adăuga pe acest act un slogan, ce avea următoarea formulă: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!”. Imediat după declararea unirii, Rusia a emis proteste vehemente şi a refuzat să recunoască actul de unire, motivând că Basarabia este parte a Rusiei, însă Guvernul român a respins categoric obiecțiile nejustificate ale acesteia referitoare la Basarabia. Astfel, Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România în anul 1918, urmând ca peste câteva luni, mai precis la 28 noiembrie 1918, o altă provincie româneasca şi anume Bucovina, să stabilească unirea cu ,,Patria Mamă”, iar desăvârșirea ,,reîntregirii” să se realizeze la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când delegațiile din Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania vor vota și ele unirea acestor provincii prin care se forma ,,România Mare”. Referitor la unirea Basarabiei cu România, la Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 se va recunoaște legitimitatea acestei unirii, iar țări precum Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia vor semna un tratat politic în care erau specificate următoarele ,,Considerăm că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic, unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată”. Astfel, considerându-se că populaţia basarabeană și-a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România, părţile semnatare ale acestui tratat politic, recunoşteau suveranitatea României asupra teritoriului dintre Prut si Nistru, adică asupra Basarabiei.

Astăzi este Republica Moldova pentru că Basarabia a fost răpită României în zilele de 26-28 iunie a cruntului an 1940. Am murit pentru a ne recupera teritoriul alături de ciuma nazistă, dar lumea de atunci a preferat ca Basarabia să rămână un teritoriu străin. Vorbitorii limbii române cu accent moldovenesc independenți din anul 1991 sunt departe de țara mamă. Locuitorii care și astăzi sunt amenințați de un alt nebun al istoriei și noi ne inpotmolim în alianțe și neputințe întocmai ca în luna iunie a anului 1940. Românii cu același glas plâng și râd în aceeași limbă de teama veșnicelor arme rusești. Secera și ciocanul ar fi nevoie ca măcar acum să le manifestam o împotrivire dacă până acum nu am făcut-o. Poate că istoria ne mai oferă o șansă și tare este teama că s-ar putea să fie chiar ultima. Nu numai pentru noi, dar pentru a mai răsuna și a mai trăi încă o dată o Românie dodoloata!

Sursa: lecția de istorie

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: