Povestea rândunelelor


Bunicii ne spuneau că dacă RÂNDUNICA își face cuibul în streașină casei tale, întrega familie este binecuvântată și apărată de boli , foc și alte necazuri. Am fost strașnic instruiți să nu deranjam cumva cuibul rândunicii și să -i facem rău ei sau puișorilor, pentru că se va abate asupra noastră un blestem necruțător!
Cel mai ecologic insecticid este rândunica: într-o singură zi poate elimina 850 de muște și țânțari…o pereche circa 1700 .

“Cântăresc aproximativ 20 de grame, dar au parcurs mai mult de 5000 km în zbor. Au trecut deșertul Sahara. Au zburat peste mari si tari fără să se poată odihni. Au luptat împotriva furtunilor și a vânturilor. Au făcut ceva extraordinar. Și toate acestea ca să vină și să se reproducă chiar în acel colț al casei noastre, sub acoperiș. O singură rândunică poate consuma până la 850 de muște și țânțari pe zi. Dacă am avea norocul de a găzdui un cuib al acestei specii în mediul nostru familial, cuplul singur ar putea elimina aproximativ 1.700 de muște și țânțari pe zi. Nu există insecticid mai eficient și ecologic.

  • POVESTEA rândunelelor.
  • Spune povestea noastră, pe când Iisus era copil în casa lui Iosif în Nazaret, se juca împreună cu copii de vârsta lui în mod firesc, frâmântând din pământ cu apă cu sfintele Lui mânuțe, păsărele din clisă.
  • Apoi așeza păsărelele pe malul râului, cu aripioarele întinse, suflând peste ele viață, ele iși luau zborul, iar pruncul Iisus se bucura nespus.
  • Un fariseu dușmănos, trecând pe acolo, a văzut și L-a întrebat cu asprime:
    “Ce faci Tu acolo, măi copile?
  • Furios, fariseul a vrut să sfărâme păsărelele din pământ cu piciorul, călcând pe ele.
    Pruncu Iisus le-a făcut semn cu sfintele lui mânuțe și plin de grija și dragostea lor, le-a zis:
  • Hai zburați micuțelor!
  • Păsărelele au prins viață și au zburat ca celelalte păsări vii, fără ca fariseul să mai apuce să le strivească cu piciorul.
  • Ele au prins viață, au început să fie foarte zglobii, iar Pruncul Sfânt le-a zis:
    Rândunele să va numiți!
    La început ele aveau culoarea cenușie, precum pământul din care erau făcute.
  • Au zburat în jurul acoperișului caselor, unde și-au făcut cuiburi tot din pământ, cu ciocușorul lor.
  • De atunci și pâna astăzi, s-au obișnuit să-și clădească cuiburile la casele oamenilor, pe lângă oameni fiind foarte prietenoase.
  • Mai târziu, când Iisus era bărbat și predica Evanghelia la oameni,a fost prins și dus pe Golgota, pentru a fi Răstignit.
  • Atunci, rândunelele pline de recunoștință L-au urmat cu strigăte de durere și zburau în jurul Domnului Iisus.
  • Voiau să-L ajute și au început să-I smulgă spinii din coroană, care se înfipse-se adânc în fruntea Sa dumnezeiască.
  • După ce Domnul Iisus si-a dat Duhul pe cruce, rândunelele au plâns și au îmbrăcat o haină de doliu, culoarea penelor lor s-a schimbat, din cenușiu în negru, pentru durerea Creatorului lor.
  • Tot atunci, când Domnul Iisus era bătut în cuie pe cruce și Îi era sete, un soldat roman, nu i-a oferit apă ci un burete înmuiat în oțet, din care Domnul nu a luat.
  • Văzând aceasta, rândunelele au venit la cruce și i-a dat picături de apă cu ciovul lor micuț.
  • Soldatul a observat și a încercat să le săgeteze, fără să reușească.
    Rândunelele a venit încă o dată cu picături de apă, nici atunci nu au putut fi săgetate.
  • Domnul Iisus ar fi vrut să le oprească.
    Dar rândunelele a venit și a treia oară.
    O rândunică a fost străpunsă de săgeata soldatului.
  • Mântuitorul a plâns pentru biata pasăre, binecuvântând-o.
    De aceea, rândunica are roșu la căpușorul ei micuț, fiind pătată cu sânge, dar și de pe țepii plini de sânge scoși din fruntea Mântuitorului Hristos.
  • De atunci rândunica este considerată în popor o pasăre sfântă și nimeni nu are voie să-i strice cuibul.
  • Locul unde rândunelele fac cuiburi este considerat loc curat, iar omul unde sunt cuiburi are inima bună și este curat la suflet.
  • Dacă cineva strică cuibul rândunelelor, se spune în popor că ia pedeapsă de la Dumnezeu, s-au se îmbolnăvește, ca răsplată a faptei lui.

Text preluat

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: