Credem


Ajungem ca să credem că toate în lumea aceasta sunt eterne. Credem că pacea este veșnică și simțim în fiecare zi mirosul urât al războiului. Sănătatea noastră este de a pururi până în momentul în care crește numărul infectarilor sau noi ne îmbolnăvim. Resursele Terei credem că sunt veșnice și ele se împuținează pe zi ce trece contribuind fiecare dintre noi la poluare prin nevoile noastre pentru comoditate aflate în creștere. Într-o zi o să vedem pești, balene sau delfini dornici de a trăi și nu vor mai avea mediul propice. Un animal izgonit din casa lui numită pădure care ajunge ca să caute hrană în habitatul oamenilor este privit ca un infractor. Tot credem că noi suntem eterni și ne petrecem mare parte din zi muncind pentru luxul nostru. Ajungem seara acasă numai pentru a dormi sau pentru a găti mai mult decât avem nevoie. Aruncăm ceea ce nu consumăm și nu ne dăm seama că de fapt aruncam la gunoi timpul nostru investit pentru a face banii munciți pentru a cumpăra ceea ce am aruncat. Dorim să evoluăm ca persoane și ne credem perfecți trăind pentru zilele libere și concediu. Uităm în mare parte a timpului că ceea ce aruncam în fiecare zi este tocmai viața noastră. Continua așteptare a pauzei va veni și într-o zi anunțând pauza finală. De abia atunci în acele momente ne vom da seama că netraind ceea ce ne-ar fi făcut să ne simțim bine am irosit posibilitatea de a fi fericiți. Acele ultime zile ne vor întoarce spre toate momentele în care am fi putut iubi mai mult și nu am iubit. Clipele în care am fi putut călători mai mult sau orice altceva ne-ar fi făcut să ne trăim visele sau speranțele noastre pentru a fi fericiți.

Numai că acele clipe credem că sunt departe și ele pot să fie chiar mâine reale. Ne credem puternici, invincibili și eterni și de fapt suntem mai fragili decât ne închipuim și muritori într-o clipă necunoscută. Așa că viața se însumează în momentele sufletului fericit și nu în partea palpabilă și dornică de proprietate. Totuși ar fi nevoie ca să conștientizăm moartea și să ne apreciem pe noi și visele noastre de fericire mai mult decât orice altceva în lumea noastră. Acum căci mai târziu nu vom mai avea nici cum și de ce v-a dispărea treptat.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Credem

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: