Thomas


Nu. Nu este un tren. Este doar o pisică și cineva a botezat-o ca pe un motan. Am cunoscut-o în anul 2016 după primul kilometru de alergat. Era acolo studiindu-ma de la distanță și când a decis că poate ca să mă aleagă am găsit-o lângă mine. Se freca de picioarele mele și mieuna ușor. A fost de ajuns ca să o iubesc iremediabil pe veci. Din aceea zi și de fiecare dată când mergeam la “Platoul Cornesti” din Târgu Mureș i-am dus plicuri de Wiskas. Ajungeam cu taxi dimineața acolo și cum puneam piciorul pe pământ era întâmpinat cu mieunatul cunoscut. O mângâiam apoi sub bărbie și ea îmi ura succes pentru a alerga. Cu Thomas alături am alergat prin soare, vânt, ploaie, frig și ceață. Întotdeauna era acolo pentru un plic de Wiskas la ora mea obișnuită. La plecare mă conducea până începeam ca să cobor oprindu-se mieunand parcă “Îmi pare rău, dar eu numai până aici pot ca să vin”.

Acum trei ani în perioada aceasta, luna februarie, m-am dus la ora obișnuită la Platoul Cornesti și nu mai era niciun “Miau”. Am crezut că este ascunsă pe undeva fiindu-i frig. Un paznic, domnul Layi, mi-a dat vestea tristă. Thomas al meu murise cu o săptămână înainte. Bucuria copiilor de la “Platoul Cornesti” și-a găsit sfârșitul. Poate părea ciudat, dar nici nu știu dacă are o groapă unde se odihnește sau a fost aruncată tragic la gunoi. Același paznic mi-a spus că Thomas avea 14 sau 15 ani când a murit.

Este ciudat și acum, Thomas drag, ca să mă duc la “Platoul Cornesti” și să nu mai aud mieunatul tău și să nu mă mai întâmpine nicio pisică. Doar prietena ta, cățelușa Lily este acolo singură și poate tot latră încă după mașini. În curând am s-o revăd și mă va primi așa cum mă întâmpinați voi în fiecare dimineață și eu râdeam de voi căci aveam un pliculeț de “Pedigree” și unul de “Wiskas” pentru fiecare dintre voi. Acum.. “Platoul Cornesti” este gol fără Thomas și doar pasionații de animale își amintesc că acolo a fost o pisică frumoasă întocmai ca aceasta din poză. Poate de sus acolo mă veghează împreună cu Piți a mea. Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă Thomas!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: