Viața ca o facultate


Astăzi aș vrea ca să fiu în sesiune. Nu pentru o facultate ca să învăț sute de pagini ci o sesiune a vieții. Să frecventez cursurile, să am și seminarii și când totul devine mai greu să învăț totul pentru un examen. Un examen al vieții care să-mi spună dacă am luat nota necesară pentru a trece examenul greu al vieții. Dacă am luat sub cinci să mă duc la o restanță, prima să fie gratis și apoi să plătesc pentru ca să promovez. Totuși să ajung ca om care nu învață în fața unor comisii de oameni experimentați care să-mi spună cum se poate promova examenul “Viață frumoasă “. Nu aș renunța la facultatea vieții ci m-aș înscrie iar și iar sau poate că aș trece examenul din prima încercare și aș ajunge în anul doi de experiență de viață. Atunci aș învață despre iubire, bani și tot ceea ce este necesar ca să pot reuși mai departe. Numărul creditelor le-aș număra la fiecare curs în parte și aș trece printr-o sesiune numită “A doua etapă de viață”. Promovând examenele din prima încercare sau ajungând din nou la restanțe cumva tot aș face ca să ajung în ultimul an de facultate a vieții. S-ar preda partea mai grea a iubirii care suferă, a muncii fără spor sau cum să nu fiu un descurcăreț al vieții. Pe lângă acestea aș pregăti tema de licență cu numele “Cum să fiu fericit” coordonată de un om fericit. După ce am învățat în al doilea semestru am învățat cum se iubește, se suferă și iar se iubește, că munca dacă este consecventa într-o zi este răsplătită și sfaturi practice despre problemele vieții aș ajunge la examenul final. Ar fi un fel de evaluare a tot ceea ce am învățat în trei ani de zile prin care luând o nota bună să fiu pregătit pentru viață. Luând și nota maximă la expunerea temei de licență în fața unei comisii de oameni fericiți aș putea să fiu pregătit pentru a-mi înțelege și trăi viața cu urcușurile și coborâșurile ei.

Cum însă anii de studenție au trecut de mulți ani și m-au învățat doar alte două domenii este nevoie ca să fac practică numai după experiența vieții din frecvență proprie zilnică. Nici măcar nu știu când promovez examenele sau dacă știu să fiu fericit chiar și pentru câteva clipe. Căci așa este viața cu un singur examen și acela final și chiar dacă nu-l promovăm tot ne ducem din lumea fizică. Rămânem totuși în lumea spirituală a celor rămași care ne dau note prin amintiri. O nota de zece sau de patru în funcție de sufletul fiecăruia dintre noi și faptele noastre care o primim fără să știm. Viața așa este făcută tot înainte și cu un Doamne ajută!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: