Decăderea partea a doua


A deschis ochii. Totul în jur vâjâia și bubuia. Born dori ca să se ridice, dar nu avea puterea ca să o facă. Senzația de amețeală i se părea că-l însoțește cu fiecare respirație. Primul gând al său era “De ce am băut așa de mult aseară?” , apoi după icnete vedea alt gând “Nu mai beau niciodată!”. Deodată realiza că este ziuă afară. Soarele îi bătea în creștet. “Niciodată nu este ziuă la ora 7,00 în această perioadă a anului. Oare cât este ceasul?”. Reuși ca să se ridice pe marginea patului. “Mara! Mara!” încerca să strige. Nimic! Niciun zgomot. Mai striga o dată și iarăși nimic. Se ridică de pe marginea patului și balanganindu-se avansa până în bucătărie. Acolo găsi pe masă un bilet “Îmi pare rău, dar am plecat de ora 5 la lucru. A apărut o urgență la spital. Ți-am pus ceasul să sune la ora 7,00. Sper că ești mai bine. Cu iubire. Mara”. Fulgii cu lapte se aflau într-o farfurie albă lângă bilet. Deodată văzu ceasul. Ora 9 și 12 minute. “Nu se poate! Am întârziat la lucru!” Uitase complet și de telefonul mobil. Fugi repede în cameră din cameră în baie și în cele din urmă găsi telefonul mobil în buzunarul sacoului. 5 apeluri pierdute de șeful lui. “Oh, Doamne! Am încurcat-o”. Avea o sete teribila și parcă stomacul lui începea să cânte. Tremurând lua telefonul și încerca să caute numărul șefului său, Mihail și începu să sune. Un ton nervos răspunse:

Mihail: Unde naiba ești? Într-o jumătate de oră trebuie să predai raportul pe luna trecută și tu nici măcar nu te-ai prezentat la locul de muncă!

Born: Vedeți, șeful, am o problemă de sănătate și….

Mihail: Mie să nu-mi torni minciuni. Ori într-o jumătate de oră primesc raportul ori îți tai ziua!

Born: Dar nu pot să vin în așa scurt timp!

Mihail: Cred că nu ai auzit bine! O jumătate de oră!

“Cum să ajung eu într-o jumătate de oră la locul de muncă?” se întreba Born. Încercă să-și caute hainele, o pereche de pantaloni de stofa, o cămașă și…iar i se făcu rău. Trebuia ca să se așeze pe pat. “Stau numai cinci minute și apoi chem un taxi. ” Simți o zdruncinare deodată.

Born: Ce s-a întâmplat? Cât este ceasul?

Mara: 13,32. Tu nu te-ai dus astăzi la lucru?

Born încerca să scoată câteva cuvinte și își aminti de raport. “Doamne, șeful mă omoară!” Pe telefon erau 3 apeluri pierdute și un mesaj. Îngrozit luă telefonul și citi: “Îți tai 25 % din salar sau să te dau afară?”. Deveni mai galben decât era.

Mara: Nu mă mir că la cum arăți nu te-ai dus la lucru. Hai, să mănânci o zeamă acră. Îți mai dau și castraveți murați.

Born: Nu înțelegi că vrea să mă dea afară? Crezi că mie îmi arde de mâncarea ta?

Mara: Și ce poți face acum? Te puteau înțelege că nu te simți bine, dar….te rog frumos să nu mai bei. Hai, lasă că se rezolva!

Cumva Born reuși să ajungă până la masă unde cu greu consuma zeama acra și câțiva castraveți murați cu o bucățică de carne. Restul zilei și-l petrecuse în pat cu Mara care-i schimbă compresele și care-i dădu și câteva antinevralgice. “Uitasem cât de frumoasă este când este atât de grijulie ” se gândi Born și adormi. Mara plecase la spital. Nu uită să-i pună alarma lui Born și promisese că-l va suna la ora 6,40 pentru ca în ziua următoare să ajungă mai repede la locul de muncă.

Se trezi brusc. Fugi repede din pat și se uită la ceas. Era 6,20. Începu să pregătească cafeaua, fierse două ouă și le puse în farfurie lângă o bucățică de cașcaval. Parcă își revenise la viață. “Astăzi totul va fi bine!” a fost primul gând al lui Born. “Voi inventa ceva și voi înmâna raportul și totul va fi bine!” repetă în gând de câteva ori până când se auzi soneria telefonului. Era Mara.

Mara – Te-ai trezit bețivule?

Born – Ce întâmpinare frumoasă de dimineață!

Mara – Scuză-mă, te rog. Sunt doar mai binedispusa astăzi. Cum te simți?

Born- Da. De ce nu aș fi bine? Apropo am avut și eu doar o mică escapadă cu alcool. Nu se va mai repeta!

Mara- Sper. Mă bucur că ți-ai revenit. Sper că știi să-ți înfrunți șeful astăzi. Îți ceri scuze și totul va fi bine!

Born- Și eu tot aceasta îmi repet și va bine!

Mara- Nu mai pot să vorbesc cu tine acum că a intervenit o problemă. Te iubesc!

Born- Și eu!

“Totul va fi bine!” repetă din nou Born după ce a închis telefonul. După ce a consumat mâncarea, a făcut un duș, și-a luat costumul frumos călcat și ieși din casă. Până la stația de autobuz nu erau decât câteva minute de mers pe jos și ajunsese mai repede decât de obicei. Observă și soarele care își aluneca primele raze. Parcă totul era făcut ca să fie bine mai ales că urma un sfârșit de săptămână. Aceste gânduri optimiste l-au urmărit până la locul de muncă. Intra în clădire temător la ora 8,50, însă nu-l observă pe șeful său. Se așeza la biroul său și-și începu munca. După câteva minute suna telefonul și o voce îl anunță că era așteptat în biroul lui Mihail. Caută prin servieta sa raportul lunar și începu să calce parchetul cu pași grei. A ajuns la o ușă unde scria Mihail Grozea. Bătu la ușă încet și o voce care-l ingrozea striga “Intra”. Deschise ușa și spuse:

Born: Pot să intru?

Mihail: Da, sigur. Bine ai revenit!

Born: Voiam să-mi cer scuze pentru ieri. Nu m-am simțit bine și…

Mihail: Lasă, lasă poveștile acestea pentru copii. După atâta timp nu ai chef să vii o zi. Mare lucru! Stai liniștit!

Born: Aici aveți raportul lunar. Știți că eu de fiecare dată îl predam în a treia zi a lunii..

Mihail: Și astăzi suntem în 5 a lunii, Born. Puteai să mi-l dai miercuri sau poate chiar marți.

Born: V-am căutat și marți și miercuri. Nu erați în birou.

Mihail: Minți, nerușinatule! Puteai să-l lași la secretară sau la cineva care să-l aducă. Nu uita că ai greșit miercuri calculele la raport.

Born: Îmi cer scuze. Acum este bun. L-am refăcut față de miercuri.

Mihail: Hai, să vedem. Ia loc, domnule Born. Un angajat așa de prețios ca tine nu merită să stea în picioare.

Born după ce-i mulțumi și se așeza. Aștepta rezultatul de foarte bine încrezător. Deodată Mihail se uită la el fix și trânti raportul.

Mihail: Ce este porcăria aceasta? Dumneata nu știi cât face doi plus doi?

Born: Dar, domnule…

Mihail: Niciun domnule. Iar ai greșit. Totul este greșit. Dumneata ești o greșeală.

Born: Dar, domnule, pot ca să-l refac. Pot să revăd greșelile și să le corectez.

Mihail: Nu, Born. Nu le vei corecta.

Luă telefonul și anunță secretara “Trimite-l pe Dudu la mine. ” Intra în birou un bărbat în jurul vârstei de 25 de ani căruia Mihail îi spuse:

Mihail- Ia porcăria aceasta de raport de aici și corecteaz-o. De astăzi încolo tu te vei ocupa de rapoartele lunare, Dudu. Și ție, Born ce să-ți dăm să poți face bine? Deocamdată îți continui munca obișnuită pentru că până la următorul raport mai sunt multe zile. Să ți minte, Born. La prima greșeală pe care o vei face, la primul calcul greșit vei zbura din firma aceasta. Dacă te-ai împiedicat și a căzut o vaza te dau afară. M-ai înțeles?

Born: – Da, domnule Grozea. Îmi pare rău. Atât de rău.

Mihail: La prima greșeală vei fi concediat. Atât am să-ți zic. Acum ia-ți hoitul și pleacă de aici!

Fără a mai spune un cuvânt, Born ieși din birou numărându-si pașii până la biroul său. În restul zilei încerca să-și dea seama unde a greșit. El, care nu greșise niciodată. Pesemne ceva tot s-a strecurat pe acolo dacă șeful său a găsit greșeli. După ce a sunat ora 17,00 și-a adunat lucrurile și servieta și a ajuns în stația de autobuz. Din nou lunga așteptare de vineri a unui mijloc de transport. Saluta un coleg și acesta-i spuse “Vezi dacă nu ți-ai luat mașină. Acum stai în stațiile de autobuz. ” Râdeau de el și știa acest lucru. El, cel puțin a cheltuit bani pentru ca și casa lui să arate bine. Pentru a nu spune că și întreținerea și mâncarea costa. În rest nici el nu știa pe ce cheltuise banii.

A ajuns în cele din urmă acasă și Mara zambareata spuse:

Mara: – Nu a ieșit bine, nu?

Born: – Nu. M-a amenințat că mă da afară.

Atunci Mara îl îmbrățișa și fără ca ea să observe au curs din ochii lui câteva lacrimi. În restul serii au stat împreună în pat uitându-se la televizor. S-au îmbrățișat îndelung și ea îi spuse “Va fi bine, Born. ” El tăcu și-i luă mâna suspinând profund. “Cumva tot va fi bine. ” Mara a adormit, însă doi ochi nu se închideau. Se uitau în tavan, s-au în întors în stânga și în dreapta. Știa că nu este bine și că el devenise un iresponsabil. “Cum o voi mai ține pe femeia aceasta lângă mine care sunt un inutil?”. S-a uitat la ea și zâmbind amar ochii i se inchisesera pentru o perioadă de timp. Mâine va fi o nouă zi pentru Born și Mara…

Va urma

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: