A fost odată un Crăciun autentic


A fost în vremurile mai vechi o lume care acum nu mai există. O lume care în preajma zilei de 14 noiembrie spăla cu leșie sau lut toate vasele sau oalele în care pregatisera “mâncarea de dulce”. Ea consta în orice aliment provenit de la animale sau păsări. Renunțarea la acest tip de hrană se făcea până în ziua de Ajun de Crăciun. În această perioadă copiii erau pregătiți de mame în special sau bunici pentru a colinda. După tăierea porcului, de obicei în preajma zilei de 20 decembrie, în data de 23 sau în dimineața zilei de Ajun de Crăciun se pregăteau în cuptor pâini, colaci, pupăze sau coce. În unele locuri erau denumite lipie sau palanet.

Copiii în decursul zilei de Ajun de Crăciun când încă era lumină porneau la colindat. Cu straitele în spinare colindau în special casele mai apropiate. Erau răsplătiți de gazde pentru colindat cu colaci, nuci, mere sau bomboane. Trebuiau ca să se întoarcă acasă spre perioada când se înnopta afară. Atunci când se făcea seară mergeau la colindat flăcăii sau adulții. Colindele copiilor erau diferite față de acelea ale oamenilor mai în vârstă decât ei.

În prima zi de Crăciun sătenii se pregăteau de a merge la biserică unde după slujba religioasă oamenii se colindau între ei. Oamenii colindau vecinii, rudele apropiate sau prietenii acestora. Aproape că nu era casă unde să nu se audă glasuri de colindători.

Din păcate odată cu migrația oamenilor de la sat la oraș tradițiile și însemnătatea sărbătorii Crăciunului au început ca să dispară. În zilele noastre colacii, nucile, bomboanele sau merele au fost înlocuite cu bani. De asemenea obiceiul colindatului la persoanele adulte începe de asemenea ca să se rărească. Fiind mai mult o sărbătoare comercială și de fațadă, Crăciunul tinde să înlocuiască tradițiile autohtone mai mult cu tradițiile altor popoare. Vom ajunge astfel cât de curând ca să uităm colindele tradiționale românești și obiceiurile aferente sărbătorii înlocuindu-le cu acelea aduse din alte părți ale globului. Un popor care-și pierde în acest fel tradițiile își pierde identitatea și ceea ce-l definește ca entitate unică față de celelalte popoare. Și totuși ar fi păcat ca acest lucru să se întâmple pentru că vom pierde una dintre cele mai frumoase părți ale românilor și anume colindele.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: