22 decembrie 1989- Iluzia libertății


22 decembrie 1989 - ziua cand Revolutia de la Timisoara a invins, iar Ceausescu a fugit

Atmosfera in Timisoara era de mare bucurie – e bucuria victoriei. In balconul cladirii Operei Timisoara, numeroase persoane – printre care preoti profesori, militari, artisti – se adreseaza sutelor de persoane stranse in marea piata din centrul orasului. Toti isi exprimau entuziasmul ca timisorenii au invins regimul comunist. Se spuneau rugaciuni.

În București încă înainte de ora 7 dimineaţa, muncitorii de pe marile platforme se îndreaptă spre centru. În tăcere, dar cu steaguri tricolore decupate, fără stema RSR.

La 9.30, Piaţa Universităţii era plină. Apar şi forţele de ordine.
Generalul Vasile Milea se împuşcă, în sediul Comitetului Central.
La ora 9.45 a început ședința de urgență a Comitetului Politic Executiv al partidului, la care nu s-a reușit să se ajungă la o decizie unanimă de a se trage în demonstranți. Până la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii țări.

Decretul a fost citit și repetat de mai multe ori la radio (ora 10.11), apoi și la Televiziune (10.50). Imediat după citirea decretului, din ordinul lui Ceaușescu, a fost anunțată știrea că Milea a fost găsit vinovat de trădare și s-a sinucis pentru a scăpa de consecințe. Vrea să iasă la balcon, să se adreseze mulţimii, dar la primele huiduieli renunţă. Demonstranţii forţează uşile clădirii şi cuceresc balconul.

Elena şi Nicolae Ceauşescu merg pe acoperişul clădirii şi un elicopter decolează cu ei la bord. Acesta a fost momentul pe care mulţimea l-a simţit ca fiind cel al eliberării. Oamenii încep să plângă, scandează, se îmbrăţişează şi se prind în hore. Din sediul puterii încep să zboare pe geam portretele dictatorilor, cărţile şi documentele de partid.

În jurul orei 12:30 Televiziunea a fost ocupată de revoluționari. La 12:51 Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluționari, se adresează telespectatorilor, anunțând fuga dictatorului, și formând cu degetele litera V (semnul victoriei) au rostit celebra frază:

Am învins

Cuvântul liber intră în forţă în limbajul curent şi în toate denumirile oficiale – Televiziunea Română Liberă, Piaţa Scânteii devine Piaţa Presei Libere, Informaţia Bucureştiului se transformă în Libertatea.

În cursul după-amiezii se conturează trei centre de putere. Primul era la Televiziune, unde se aflau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, și personajul cel mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu. Al doilea se găsea la sediul CC, unde erau pe de o parte revoluționarii pătrunși, și pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeț care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulțime: „Fără comunism!”. Ultimul pol de putere era în Ministerul Apărării, unde se afla gen. Victor Stănculescu).

Ceaușescu a vrut să fugă cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comandă militară secrete din țară (probabil la buncărul din zona Pitești, apostrofat mai târziu ca ”punct atomic” într-un comunicat al televiziunii libere).

Ei s-au îndreptat spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:21, iar la 12:47 elicopterul a decolat spre Târgoviște. În apropiere de Boteni (lângă șoseaua București-Târgoviște) au abandonat elicopterul (13:30), căruia i s-a cerut să aterizeze de către armată.

Aceștia s-au refugiat la marginea unei păduri, iar spre seară s-au îndreptat către o secție de poliție din apropiere. Aici, soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționarii conduși de Ilie Știrbescu . La Bucureşti se anunţă constituirea Frontului Salvării Naţionale. Forţele botezate spontan “teroriste”, susţinătoare ale vechiului regim, deschid focul asupra mulţimii în puncte vitale – Televiziune, Universitate, sediul CC sau Aeroportul Otopeni.

Surse: http://www.identitatea.ro

http://www.ziaruldevest.ro

Alex Mihai Stoenescu- Istoria loviturilor de stat din România, Revoluția din anul 1989

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: