O frică personală


Mărturisesc că de câteva zile am o frică teribilă. Este acea formă de frică în urma căreia paralizezi și ne apuca stările de anxietate. Ah! Să nu ne gândim că este vorba de Covid 19. Tovarășul nostru de suferință se pregătește de sărbători și prin urmare se mai infectează cu greu 1000 de persoane și de murit sunt oamenii care de mila statisticii mai mor. Adică de bun simț ca să nu credem că boala a dispărut de tot. Oricum a promis solemn că va reveni după sărbătoarea Anului Nou cu câteva kilograme în plus și cu o tipă superbă, mă scuzați tulpină, din Africa sau Brazilia. Încă nu s-a decis pe cine să aducă și tocmai în perioada aceasta face casting în acest sens.

Revenind la frica personală sunt terorizat de faptul că voi câștiga la “Loteria vaccinării “. Nu știu ce voi face dacă mă voi trezi cu 100000 de lei în cont. Adică în cazul în care îngheață geamul mașinii într-o dimineață să iau altă mașină din garaj. Dacă șoferul elicopterului are o problemă personală să fie nevoie ca să pilotez singur elicopterul. Mai rău să trebuiască ca să dorm în orice cameră încălzită. Mai mult, precum ni se întâmplă la toți oamenii, să trebuiască să ne petrecem sărbătorile la munte vreo două săptămâni în care să fim obligați să mergem la vânătoare. Un caz mai rău ar fi să fim sechestrați în zonele mai calde și să nu suportăm frigul sau mizeria, petardele în cap din centrul orașului de sărbători. Precum vă dați seama ar mai fi stresul de arunca cu banii în sus la lăutari dacă ne plac și manelele. Toate acestea mă terorizează pentru că aș duce dorul aglomerației de Crăciun, măcar o restricție cât de mică sau vreun vecin chefliu care ascultă muzică de jale. Pe lângă faptul ca să nu mi număr ultimii bani după Anul Nou și să aștept Sfântul Salariu.

Oricum se zice de ceea ce ne este frică nu scăpăm, dar eu sunt chiar terorizat de faptul că aș putea ca să fiu miliardar sau măcar câștigător al “Loteriei Vaccinării “. Îmi este de a dreptul groază să am în cont miliarde de euro și să fiu obligat ca să stau la imbulzeala de la bancă. Oricum vă mulțumesc că ați citit până acum mărturisirea mea sinceră și ironică!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: