La fereastra unde o prințesă își așteaptă iubitul


Într-un ținut foarte îndepărtat trăia o prințesă. Părinții ei încă de când se născuse îi daruisera tot ceea ce dorise ea. Pe măsură ce a crescut dezvoltându-se ca o adevărată domnișoară a devenit și foarte frumoasă. A atras atenția multor prinți din toate ținuturile, însă ea nu-i băga în seamă. Putea să se plimbe peste tot în lume și pe măsură ce întâlnea prinți toți erau fermecați de prințesă. Ea însă nu-i băga în seamă și se simțea din ce în ce mai nefericită. Într-o zi plimbându-se pe calul ei prin ținut a observat o familie de țărani care erau numai un râset. Pentru că salul său se desprinsese și căzuse în noroi se aștepta ca unul dintre țărani să se aplece pentru a-l recupera, însă nici unul nu o bagase în seamă. A poruncit gărzilor ei ca să ia întreaga familie de țărani la palat pentru a-i pedepsi. În văzul oamenilor au fost biciuiti bieții țărani spre nervii prințesei. Printre ei, înainte de a fi biciuit, a observat un tânăr care chiar dacă avea hainele zdrentuite era foarte arătos și se îndrăgosti de el. Dădu ordin ca tânărul să fie luat de lângă familia lui, să fie spălat și să se prezinte în următoarea zi în fața ei. Restul țăranilor au fost bătuți până la epuizare și trimiși la casa lor.

A doua tânărul țăran, devenit un flăcău frumos, se prezentă în fața prințesei. Fata, cercetându-l și iscodindu-l și-a dat seama că băiatul avea o logodnica la fel de săracă precum el. Plină de gelozie prințesa i-a promis împărțirea averii și că dacă se vor căsători vor putea ca să călătorească oriunde în lume și toată lumea va fi la picioarele lor. Sovaielnic băiatul a acceptat căsătoria care a fost acceptată și de părinții prințesei. A fost o nuntă cu mare cinste, cu diferite feluri de preparate și cu cadouri neasemuite aduse de nuntași din întreaga lume.

Trecuse deja un an de la nuntă, iar prințesa era nespus de fericită. Într-o seară văzându-si soțul l-a întrebat : “Dragul meu, de câteva zile te văd tot mai supărat și nervos. Avem tot ceea ce ne-am putea dori și lumea la picioare. Ce-ți lipsește pentru a fi fericit?”. Tânărul uitându-se lung la prințesă spuse într-un târziu “Ai totul draga mea. Nimic din ceea ce este aici nu-mi aparține. Pentru nimic de aici nu m-am bucurat când a fost construit, iar oamenii sunt la picioarele noastre pentru că avem bani și putere.” Prințesa râzând spuse “Ce spui tu sunt prostii. Ce contează de unde vine tot ceea ce avem? Avem și aceasta este ceea ce contează. ” Tânărul zâmbind amar răspunse “Ai ceea ce este aici nu avem. Averea mea este alături de familia mea. Avuția mea se câștigă numai cu sudoarea frunții pentru a știi că a meritat efortul. Tot ceea ce vine ușor nu-mi aduce bucurie. ” “Ei, dacă nu-ți convine ceea ce este acum pleacă și lasă-mă cu prostiile tale. Mie îmi este suficientă averea, iar bărbați mai găsesc ” răbufni prințesa și pleca din cameră trantind ușa.

A doua zi dimineața când a revenit prințesa în camera soțului ei găsi hainele sale de zi lăsate pe pat. Fugi repede la părinții ei aceștia-i spuse că tânărul i-a anunțat că pleacă din palat și că a decis ca să divorțeze de prințesă. Necrezand cuvintele tânărului șoptise “Se va întoarce. Aici are de toate. Trebuie ca să se întoarcă. ” Prințesa tot repetându-si aceste cuvinte se întoarse la ea în cameră și adormise. În momentul în care s-a trezit și auzind zgomot întreba “Te-ai întors dragule?” “Nu, doamnă. Sunt doar eu aranjand lucrurile domnului ” spuse o slujnica. “Să faci bine să le aranjezi așa cum trebuie pentru ca atunci când se întoarce domnul să le găsească într-o stare impecabila ” adaugă prințesa. În stilul acesta trecu o zi, trei zile și chiar o lună și tânărul nu se întorsese. “Poate că s-a îmbolnăvit” gândi prințesa și a decis să-l caute prin ținut. Ajunsese la casa țăranilor unde îl văzuse prima dată, dar acum ea era părăsită. Prințesa începuse să slăbească și să-și piardă din frumusețea sa ceea ce duse la scăderea numărului admiratorilor. În fiecare dimineață și seară se auzeau aceleași întrebări “Nu s-a întors?” urmate de același răspuns negativ. În cele din urmă părinții ei au aflat că după ce a divorțat de ea tânărul ar fi plecat departe și s-ar fi căsătorit acolo cu fosta lui logodnica taranca. Prințesa nu dorise ca să-i creadă. În fiecare dimineață și în fiecare seară spunea aceleași întrebări “Nu s-a întors?” și era cuprinsă de aceeași așteptare de peste zi la fereastră a iubitului ei. Sfârșit!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: