Dacă …. de Richard Kipling


Dacă …

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă “Sus!”

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

Această poezie am auzit-o prima dată prin vocea profesoarei mele preferate de geografie, Anca Filimon. Erau vremurile în care la ora de educație plastică doamna profesoară de educație plastică în timp ce desenam ne citea din “Aventurile lui Nastratin Hogea”. La ora de limba română am auzit pentru prima dată prin vocea doamnei profesoare Truta Rozalia despre Nichita Stănescu. Pentru a nu uita pe doamna profesoară Codoi Rodica despre superba lume a istoriei. De la doamna profesoară Grebenisan Lucia am învățat despre lumea desăvârșită a sportului. Doamna Man care dezlega tainele limbii franceze. De asemenea domnul profesor Ardelean Alexandru care ne deschidea drumul spre chimie sau fizică.

Toate acestea precum și în alte ore elevilor li se deschideau ochii și mai ales sufletul asupra frumosului și cunoașterii. În acea perioadă profesorii nu încercau doar să respecte metodica predării disciplinei lor ci și alternau cu povești atât de necesare unui copil. Poate așa dezvoltăm sensibilitatea și puterea creației din vârstă fragedă. Pentru așa ceva și pentru restul le sunt etern recunoscător.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: