O doamnă a întrebat:
-Cu cât vinzi usturoiul, mătușă?
Bunica a răspuns:
-Un leu legătura, doamnă!
-Dacă îmi dați 6 legaturi pentru 4 lei, il iau, dacă nu, mă duc la altcineva…
Bunica a răspuns:
-Vă dau usturoiul la orice preț doriți, doamnă. Este un început bun pentru mine, pentru că nu am vândut nimic toată ziua și am nevoie de bani pentru a supraviețui…
Doamna a luat usturoiul la prețul cerut și a plecat zâmbind, simțind fericirea victoriei. S-a urcat în mașina ei scumpă și s-a dus la restaurant să ia prânzul cu prietena. După un prânz copios, în farfurii a mai rămas multă mâncare pe care cele doua nu au putut-o mânca. Proprietarul restaurantului a venit la masă să verifice dacă totul este în regulă. Doamna l-a întrebat cât costă totul, iar el a răspuns imediat, 170 lei. Ea i-a dat 200 lei și i-a spus să păstreze restul.
Povestea asta arată destul de normală pentru proprietarul unui restaurant de lux, dar nu și pentru o bunică care vinde usturoi!!..
Întrebarea este: De ce trebuie să ne dovedim mereu puterea când cumpărăm de la săraci? De ce suntem generoși cu cei care nu ne cer să facem asta?
(preluat de pe net)
Sensibilități 