
Atunci când voi muri nu-mi puneți cruce căci am fost un copil din popor. Banii de pe crucea mea dați-o oamenilor sărmani căci ei au mai multă trebuință decât am eu unde mă voi duce. Nu-mi cumpărați nici sicriu nou și dați banii la ologi căci ei poate mai speră ca să meargă. Eu aș mai vrea, dar nu mai pot. Nu varsati lacrimi pentru mine căci eu nu mă duc supărat de aici. Stați veseli și-mi mai spuneți glume căci poate în drumul meu le voi mai auzi. Lăsați vioara ca să se audă ca să am un drum mai lin căci numai așa voi putea duce greutățile lumii mele toate de pe aici. Fetele câte m-au cunoscut nici nu-și vor mai aminti de mine căci mai există și alți bărbați care în brațe să le mai cuprindă. Sărutările dulci și cu foc le vor face ca să uite iar de mine. Părinților mei fiți-le sprijin căci vor fi greu încercați și nu vor uita ei de mine așa cum nici eu nu-i voi uita și tot nu vreau ca să mor. Dacă am făcut un bine în lumea aceasta sufletele lor își vor aduce aminte. În schimb dacă am împrăștiat și rău îmi cer iertare căci nu am vrut, dar orgoliile mă poartă ca să rostesc cuvinte fără gând. Pentru toate acestea și nu numai urez țării mele drum bun căci va face fără mine ceea ce a fost bine mai demult. Rămas bun poporul meu căci am luat cu mine un glonț în piept pentru pământul liber! Cu bine poporul meu cel sfânt și să-ți fie și mai bine!