Gheorghe Marinescu

Pornind pe drumul statuilor din orașul Târgu Mureș, lângă fostul Liceu Sanitar întâlnim statuia lui Gheorghe Marinescu. Acesta s-a născut în ziua de 28 februarie a anului 1863 și a decedat în ziua de 15 mai a anului 1938.
Înainte de a face o incursiune în bogata activitate a doctorului Marinescu, este interesant de precizat câteva trăsături ce îl definesc pe acesta ca om. Așadar, cei ce l-au cunoscut îndeaproape pot afirma că, la prima vedere, Gh. Marinescu apărea ca un sfinx, enigmatic, tăcut și impresionant prin trăsăturile feței. Însă, daca îi câștigai încrederea devenea comunicativ, spiritual și simpatic prin ironia ce îl caracteriza.

Orfan de tată, Marinescu este indrumat, la insistențele mamei, datorită bazei materiale precare, să devină preot, înscriindu-se la seminar. Căpătând o ținută etică și morală, urmează “Școala Politehnica” și mai apoi cursurile “Facultății de Medicină”, avându-l ca profesor pe Victor Babeș. Pentru aprofundarea cunoștințelor, studiază timp de opt ani în străinătate, lucrând la două mari spitale: Spitalul “Sapletricre”, condus de celebrul Charcot și Spitalul “Hotel-Dieu”. Revenind în țară, va valorifica tot ceea ce a învățat la Spitalele Pantelimon si Colentina.

Gh. Marinescu, neurolog roman și fondator al școlii românești de neurologie a fost printre primii medici din lume care a aplicat în domeniul neurologiei metode histologice, histopatologice și anatomoclinica in cercetarea științifică. Reține atenția contribuțiile originale în domeniile fiziologiei, histopatologiei și clinicii sistemului nervos (teoria troficitatii reflexe, reflexul palmo-mentonier, chinetoplasma, cromatoliza, neuronofagia).

Dedicându-se studiului în laborator timp de patru decenii, cercetează virusul poliomielitic, virusul hepatic, a spirochetei lui Schaudin in creier. Prin cercetări la ultramicroscop a aplicat datele teoriei coloidale la structura neuronului. De asemenea a folosit metode experimentale, ca transplantul și culturile de țesut nervos. Perfecționează o metodă de cercetare a fermentilor oxidanti ai celulei nervoase și arată importanța acestor fermenți pentru înțelegerea fenomenelor de degenerare și regenerare a sistemului nervos. Prin metoda degenerarilor retrograde a contribuit la cunoașterea localizarilor unor formații nervoase, ca nucleul nervului pneumogastric, al nervului facial etc.

Datorita cunoștințelor ample în domeniul fiziologiei, seriologiei și chimiei medicale, folosește printre cei dintai tehnica reactiei Bordet-Wassermann pentru diagnosticarea sifilisului nervos. Folosește metoda reflexelor condiționate în studiul isteriei, al epilepsiei, al afaziei și al nevrozelor.

A făcut studii și cercetări medicale asupra magnetismului animal, asupra somnambulismului și pe toate stările de veghe, de la somn lucid până la extaz.

Dr. Gh. Marinescu posedă peste 1000 de publicatii foarte valoroase aducând o contribuție importantă medicinii mondiale în domeniul neurologiei moderne. Principalele lucrări sunt: “Studii asupra evoluției și involuției celulei nervoase” (1900), “Celula nervoasă ” (1909), “Encefalita letargica” (1920), “Reflexele condiționate ” – dedicata marelui fiziolog I. P. Pavlov, împreună cu A. Kreindler (1936).

“Celula nervoasă ” apărută la Paris în două volume, cuprinde rezultatele cercetărilor cu privire la morfologia, fiziologia și fiziopatologia celulei nervoase și sinteza unui vast material faptic obținut de alți cercetători.

Dorința de a realiza o monografie asupra biologiei celulei nervoase se manifestă în ultimii ani ai vieții, monografie pe care însă nu va reuși să o finalizeze.

Iar pentru a întregi imaginea asupra acestui mare medic, citez câteva fraze din testamentul său: “Nici o floare, nici un discurs. Acei care m-au iubit să întrebuințeze banii pentru copiii săraci, iar vorbele bune pentru a incuraja pe cei suferinzi… Plecând în lumea din care nimeni nu s-a mai întors vreodată, n-aș voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuşi trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Țară Româneasca ”.
Astfel Gheorghe Marinescu rămâne în cartea de aur a medicinei românești și universale și statuia sa veghează ca mulți alți absolvenți ai Liceului care-i poartă numele precum și a vechii Universități de Medicină și Farmacie să-i calce pe urmele sale respectând “Jurământul lui Hipocrate”.

Surse: m.wikipedia.org
            http://www.historia.ro
            http://www.medicaacademica.ro

Oamenii periculoși

Știați că sunt OAMENI foarte apropiați vouă care nu vă înghit, suportă, plac?
Știați că acești oameni vor în secret ca voi să eșuați, să faceți o greșeală, să vorbiți mai mult ca să vă arunce în foc?
Ei sunt printre cei care se dau prieteni.
Acordă o atenție deosebită cercului tău cel mai apropiat, crezi sau nu, există oameni care nu suportă să știe că exiști și că îți merge bine.
Poate fi pentru că sunteți mai bine acceptați de societate.
Poate pentru că ești mai simpatic.
Poate pentru că ai avut succes.
Poate pentru că ei cred că nu meriți ceea ce ai.
Astfel se nasc cei mai periculoși dușmani plini de venin, cei mai înverșunați sunt cei care te cunosc cel mai bine, de multe ori din propria familie și prieteni, cei care știu totul despre tine.
Fugiți departe de oricine care pretinde să vă spună ce este corect fără să se oprească să se gândească că aveți propriul vostru mod de gândire.
Scoate-ți din viața voastră oamenii prefăcuți, pe cei care mint, inventează, rânjesc când ceva nu-ți merge bine sau care te urmăresc mereu pe ascuns dar în față nu-ți spun o vorbă bună sau o apreciere…

You are LOVEd

Platoul Cornesti

În viața urbană și banală cotidiană avem și un timp de respiro. Practic punem viața pe pauză vineri când ieșim din tumultul locului de muncă pentru a reintra cu forțe proaspete în cadrul zilei de luni. În această perioadă de respiro ajungem în locurile noastre de relaxare și de regăsire a puterii de muncă. Un astfel de loc este Platoul Cornesti din Târgu Mureș aflat departe de agitația cotidiană. Frecventez acest loc de cel puțin șase ani de zile datorită faptului că-mi place ca să alerg pe pistele, de zgură sau tatran, de alergat special amenajate în acest sens. Încă de la ajungerea în acest loc, cu un prieten cu mașina sau cu taxi, sunt întâmpinat de un câine pe nume Lily în căutarea veșnică a unui Pedigree. Deh prieteniile costă și prețul prefer ca să-l plătesc cu mare plăcere. În vremuri mai vechi au fost și amice pisici, dar au dispărut din zona respectivă. De asemenea am obiceiul de a saluta oamenii de la paza de acolo sau câțiva cunoscuți pasionați de alergat. Faptul că la Platoul Cornesti este o liniște deplină și se aude doar vag suflatul din greu al unui alergător face acest loc chiar ideal. Diferențele financiare, sociale sau de orice tip sunt abandonate la începutul alergării și cei care practică sport în zonă se diferențiază în funcție de capacitatea lor. Personal am lăsat multe griji sau sentimente pe pista de alergat mai ales că pădurea care înconjura Platoul are darul de a le aspira pe nesimțite. Pentru a nu mai spune că reprezintă zona și accesul spre grădina zoologică vizitată de turiști veniți și din alte orașe sau județe.  Așa că după o experiență la Platoul Cornesti este practic imposibil ca bateriile personale să nu se încarce și să nu devenim energizati inaintea unei noi săptămâni cu toate provocările, problemele sau incidentele ei. Din aceste motive și nu numai Platoul rămâne pentru mine cel mai frumos loc din Târgu Mureș.

Oamenii care se îndrăgostesc rar

  În viața aceasta sunt oameni care pot ca să se îndrăgostească des și oameni care fac acest lucru rar. Sunt oamenii care zboară din floare în floare îndrăgostindu-se foarte des. În schimb oamenii care se îndrăgostesc rar au o poveste aparte. Prima dată se îndrăgostesc de o persoană și dacă le sunt corespunse sentimentele duc drumul, dacă iubesc și defectele, spre iubire. Dacă sentimentele nu sunt la fel nu înseamnă că le va și trece ușor faza de îndrăgostire. Uneori evoluează spre o iubire tăcută și neștiuta numai de ei, dar nu-și pot lua inima înapoi și a o da altcuiva. Mai ales pentru că de fiecare dată când văd sau aud despre persoana respectivă senzațiile lor încă tresalta. Poate ca să dureze luni întregi până când sentimentul va dispărea, dar se evaporeaza pentru dezamăgirea lor pentru că sunt și extrem de iertatori. Cu toate că au o demnitate a lor evoluează spre o anumită formă de iubire, pătimașa și arzătoare, chiar dacă nu întotdeauna sănătoasă. Pentru ca să se evaporeze nu este suficientă dezamăgirea și sfaramarea tuturor iluziilor proprii ci este nevoie și de o reinventare a propriului sine. În perioada reinventarii vor prefera, nu neapărat că nu vor vrea ca să intre într-o perioadă de indragostire, ca să nu investească sentimente și indragostirile să fie foarte trecătoare și puerile. În momentul când reușesc ca să se reinventeze vor începe ca să fie deschiși spre o nouă persoană. Numai ca să nu ne închipuim că vor fi la fel ci vor abandona greu independența lor. Pentru că în momentul când se vor îndrăgosti o vor face de o persoană cu totul deosebită și putem ca să fim siguri că sunt fideli nu neapărat celeilalte persoane ci lor însuși. O vor face de multe ori cu inima deschisă și vor oferi ceea ce au mai bun persoanei de care se îndrăgostesc. Dacă sentimentele nu sunt reciproce putem fi siguri că intra din nou în carapacea lor și de multe ori bucurându-se și de propria lor companie nu vor fi prea receptivi la semnalele provenite din partea opusă. Este greu de spus cum este bine ca să fim adică să ne îndrăgostim rar sau des, dar în orice caz dacă ne îndrăgostim este recomandabil ca să o facem în mod frumos și să construim o relație care să ne fie benefică nouă ca persoane.

Pescărușul

  Într-o dimineață liniștită când numai ceața deranja primele forme ale vieții răsărite din momentul din care se vedea lumina trăia un pescăruș. Pentru că așa este firea lui pasareaca sta pe o piatră care se afla pe un râu. Părea că nimic nu-l deranja și tot șoptea așa de unul singur. Câinii ieșiți la plimbare care-și duceau oamenii în lesă și botnita pe față strigau liberi de pe mal care este pricina singurătății sale. Pescărușul nu-i băga în seamă și părea că șoptitul de fapt era un cântec. Versurile păreau mai mult pentru el pentru că ciorile sau corbii l-au întrebat despre tristețea cântecului, dar el la fel cânta mai departe. La un moment dat fiind atrași de cântecul pescărușului s-a așezat un stol de porumbei. În timp ce ascultau, molfaiau și câteva miezuri lăsate pesemne de un trecător biped. Ascunse după un garaj pentru mașini două pisici au fost atrase de grămada de porumbei spectatori și tiptil începeau ca să se apropie. Imediat ce au ajuns lângă porumbei parcă au uitat și de foame adulmecand frumosul cântec al păsării. Un câine mai înțelept cu un bătrân în lesă admirând priveliștea înțelegea versurile și spusese spectatorilor taina lor. Pesemne că în vremuri mai vechi pescărușul nostru avusese o pereche cu care împărțea totul de la început până la sfârșitul zilei. Într-o dimineață perechea lui a dispărut și din acel moment pescărușul nostru cântă același cântec care-i cânta și perechii sale în fiecare dimineață. Cu acest cântec speră ca ea să-l audă și ca aripile sale să o poarte înapoi. I-a promis că orice femelă pescăruș se va apropia de el o va alunga pentru că inima se dăruiește întru totul o singură dată în viață pentru că în restul timpului numai o închiriem pentru a o lua mai devreme sau mai târziu înapoi.   Odată ce ceața a început ca să se ridice și bipezii începeau ca să facă zgomot și spectatorii au plecat fiecare la viața lor obișnuită sperând ca melodia pescărușului ca să fie auzită și de oameni. Însă dacă ne deschidem suficient sufletul și noi putem auzi câteodată cântecul singurei iubiri pe care am avut-o în viață și zgomotul inimii închiriate. În schimb pescărușul cântă acolo pe piatra de pe râu în fiecare dimineață iubirea pierdută, iar noi oamenii am pierdut noțiunea iubirii frumoase și sincere. Ceea ce ne va face și pe noi în cele urmă ursuzi, triști și mormaitori ai unor persoane pierdute și care nu se mai întorc la noi asemenea pescărușului. Așa că haideți ca să iubim frumos și sincer până când nu va fi prea târziu.

Citatul zilei de 25 Septembrie

“Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe. De ce n-am pune în fiecare moment atâta pasiune și atâta ardoare, încât fiecare clipă să devină un absolut, o eternitate? Toți învățăm să trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat, iar când așteptăm nu putem învăța nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret și viu, ci într-un viitor fad și îndepărtat.”

Emil Cioran, “Pe culmile disperării”.

24.09.

Mami, toți copiii au telefoane/ haine la modă și jucării/ nu mi le da chiar pe toate/ lasă-ma să le câștig învățând. Aș da o tabletă oricând pe o vorbă bună/ pe o croaziera o poveste/ Mami, ascultă-ma și pe mine/ când plâng și tu nu știi de lacrimile mele. Nu, Mami, nu am vrut să iau un șapte/ m-am emoționat la școală/ că am obosit de la atâtea teste/ nu-mi da tot ce nu ai avut când ai fost ca mine. Nu-mi arunca banii pentru liceu/ să-mi cumpăr tot ceea ce vreau/ oricum se vor duce pe țigări și alcool/ pentru că nu știu cum banii se obțin. Mașină eu mi-am dorit/ ultimul răcnet ca să fie/ să mă mândresc tovarășilor mei/ cu a mea gagică și avuție. În seara aceasta stau pe un asfalt/ mașina este mormane în copac/ cine știa dacă sunt beat/ nu trebuie să mă urc la un volan? Mami, mă doare în piept/ durerea este prea mare/ of, mami, dacă nu aș fi primit tot ceea am dorit/ acum nu eram la un pas de moarte. Mami, iar plâng că aveam atâtea planuri/ și visele mele stau și ele pe un asfalt/ în seara aceasta mamelor nu dați copiilor bani/ ci doar timpul vostru pentru ascultare. Jucați-ne cu noi așa cum știm să fim/ imperfecti și după posibilități/ nu aruncați în noi cu bani și lăsați-ne în povești/ în seara aceasta am murit ca un răsfățat al mamei mele dragi…În josul străzii într-un cimitir plânge o mamă neconsolata/ și strigă către Dumnezeu “de ce mi l-ai luat Doamne când îmi era cel mai drag din lume?”/ o voce ascunsă se aude “i-ai dat de toate mai puțin timpul tău ” / așa este dragi părinți când goana după bani ne ajunge și uităm de educația sufletului său de copil. Sfârșim la mormântul lui rece/ să plângem și strigăm neconsolati/ căci intențiile noastre bune/ i-au croit drumul către Rai sau Iad.

Un copil

Mami, lasă telefonul…
Hai la tati amândoi,
Să-mi repare avionul
Care stă stricat de joi.

A venit de la serviciu
Și e super-obosit,
Nu mai are ochi să vadă,
Nici urechi de auzit.

M-a rugat să-l las în pace,
De vreo oră , dar de-atunci
Stă pe net… tot stă…și tace…
Și-au trecut 3 ore lungi.

El nimic nu mai aude
Dacă intră-n jocul lui,
Îl întreb și nu-mi răspunde,
E aici…și parcă nu-i.

Mami, lasă telefonul
Și , te rog, nu mă poza,
A-nnoptat și-mi vine somnul,
Poate îmi citești ceva?

Faci un video, se pare
Ca să-l pui pe Instagram,
Cum gătești fructe de mare…
Eu vreau pâine cu salam.

Tati, vrei și tu tartină?
Tot nu mă auzi deloc…
Merg la somn,
Prea poate mâine
Voi avea mai mult noroc.

Stați cu ochii în ecrane,
Nu mai știu de mă iubiți.
Azi adorm ca și orfanii…
Noapte bună, dragi părinți!

Georgeta Voinovan

Cu bine, Roger Federer!

Aseară la Londra s-a retras “Domnul 20 de turnee de Grand Slam” sau un adevărat lord. Oricâte titluri ar avea, 103 în total, numele său este Roger Federer. Născut în ziua de 8 august a anului 1981 la Basel, un adevărat senior al tenisului și-ar fi făcut debutul la București în anul 2004. De atunci au urmat în cariera sa de 25 de ani, 1526 de meciuri la simplu şi 223 la dublu, fără să abandoneze vreun joc. A avut cel puţin o serie de 194 de meciuri consecutive câştigate. Roger Federer a fost lider ATP timp de 310 săptămâni, dintre care 237 au fost consecutive (2 februarie 2004 – 18 august 2008). Este deţinătorul recordului de cel mai în vârstă lider ATP (36 de ani în anul 2018) şi de săptămâni consecutive în fruntea clasamentului mondial. Federer are în palmares 20 de trofee de grand slam la simplu: şase la “Australian Open”, unul la “French Open”, opt la “Wimbledon” şi cinci “US Open” consecutive. A stabilit recorduri de victorii la grand slamuri – 369, de semifinale – 46 şi de sferturi de finală – 58. A obţinut 1251 de victorii în circuitul ATP, fiind depăşit doar de Jimmy Connors (1.274). În plus, Federer a câştigat 103 trofee la simplu şi opt la dublu în circuitul ATP, dar şi de şase ori Turneul Campionilor. Este deţinătorul recordurilor de trofee obţinute la Basel (10), Halle (10), Wimbledon (8), Cincinnati (7) şi Turneul Campionilor (6). În întreaga sa carieră, Federer a obţinut premii totale de 130.594.339 dolari.

Înainte de toate acestea în întreaga sa carieră ne-am bucurat de rivalitatea legendară dintre Roger și Rafael Nadal. O confruntare pe terenul de tenis, dar plină de respect în afara lui. Nu se putea altfel ca la gala retragerii lui Roger Federer să nu fie și Rafa și nu se putea să nu curgă gândurile lor. O ultimă minge, un ultim voleu și un ultim “set și match Roger Federer ” s-a auzit. Ultima dată după 1500 de partide și multiple victorii Roger s-a deplasat la arbitrul de scaun, a salutat publicul și s-a așezat pentru a-și lua geamantanul care anunța plecarea sa din tenisul profesionist. Numai că aseară la Londra în drumul despărțirii de tenis alături de el a fost și adversarul său, Rafa, curgând lacrimile ultimei partide de tenis. Aceste legende ale tenisului dovedesc că și marii campioni, oricât de duri ar părea au lacrimile lor. Noi, publicul spectator imposibil să nu simțim cel puțin o fărâmă de regret atunci când Roger Federer spune adio tenisului profesionist. Rămâne în urma sa o poveste demnă de a fi scrisă în analele sportului așa cum, nu peste mult timp, din păcate, vom scrie despre Rafa Nadal, Novak Djokovic sau în fotbal despre retragerile lui Cristiano Ronaldo sau Messi. Numai că, spre deosebire de fotbal, rivalii din tenis, Roger și Rafa, și-au vărsat lacrimile, și-au strâns mâinile și s-au încurajat asemenea unor buni prieteni. Oricum terenul de tenis va rămâne mai gol fără Roger Federer și lumea sportului pierde un lord al sportului și înainte de toate câștiga un om. Cu bine, Roger Federer și-ți mulțumim pentru tot ceea ce ai lăsat tenisului și nouă privitorilor sportului cel mai demn și plin de respect dintre toate sporturile!

Semnificații

Cauzele spasmelor oculare (zbaterea ochiului).
În alte țări:
-lipsa magneziului și a calciului din dietă
-oboseala
-consum excesiv de băuturi energizante.
*La români ☝
Dacă e ochiul drept: e de bine, dar dacă e ochiul stâng:
-se zbate timp de o zi: e de rău! -timp de trei zile: bă, mi-e milă de tine, te paște un mare pericol! -mai mult de trei zile: auleu, cine o muri?!

Cauzele sughițului.
În alte țări:
-aerofagia
-stresul extrem
-ingestie alimente picante
*La români☝
-care n-oi avea, mă, loc dă mine? Cine m-o pomeni?

Cauzele nopților cu vise urâte .
În alte țări:
-probleme de natură emoțională
-tensiunea din timpul zilei
-anumite afecțiuni
*La români☝
-ce mi s-o întâmpla, azi? În niciun caz de bine!

Ce înseamnă să visezi o persoană decedată?
În alte țări:
-sufletele sunt încă unite, ce amintire plăcută!
*La români☝:

  • tre’ să-i dau de pomană, cum știe el/ea, săracul/a, că săptămâna viitoare îi fac de șapte ani?!

Ce înseamnă când împrumuți sare?
În alte țări:
-omenie, amabilitate
*La români☝
-o prostie, dai din sporul casei!

Ce înseamnă să ai borcanul cu zahăr pe jumătate plin?
În alte țări:

  • nicio importanță
    *La români☝
    -auleu, umple, dracu’, borcanul ăla, că tre’ să stea plin, că-i bogăția casei!

Ce înseamnă o pisică neagră pe un gard noaptea?
În alte țări:

  • o pisică (interesantă)
    *La români☝
  • ptiu, ete strigoiu’! Ia uite cum se uită diavolu’ la mine! Zât! Zât! Doamne ajută, ferește-mă de rele!

Când îți taie calea o pisică neagră.
În alte țări:
-îți continui drumul
*La români☝
-scuipi de trei ori in sân, o crucești din depărtare, turui vocal, de trei ori, Tatăl Nostru, pupi icoana agățată la retrovizoare, crucea și, din greșeală, bradul mirositor. Totuși, e de rău, te întorci din drum și-o virezi pe altă stradă.

Când uiți ceva în casă
În alte țări:
-graba, lipsa de concentrare, te întorci și recuperezi “ceva-ul”
*La români☝
-se sună insistent la cei rămași în casă: auzi, vezi că am uitat cheile pe masă, adă-le și mie, că nu mă mai întorc, că-mi merge rău. Hai că nu sunt departe, trei străzi mai încolo! Mersi!

Deschiderea geamului.
În alte țări:
-aerisire, reîmprospătarea aerului din cameră
*La români☝
-închide, dracu’, geamurile, că mă trage curentu’, umblu damblagit toată ziua! Ieşi afară dacă vrei parfum!

Când uiți umbrela și afară plouă.
În alte țări:
-te întorci după umbrelă, mergi liniștit, sub umbrelă.
La români-mergi prin ploaie, injurând, fără să te întorci, că-i de rău. Ajungi la muncă de parcă tocmai ai ieșit din duș: iete, mă, mă făcu ciuciulete!!!


sursa;Adriana Zapa Strit