
“Copilul meu, să nu-ți pese de lume. O să încerce să te convingă că hainele sunt importante.
Nu-s.
Că serviciul, că funcția, că titrarea academică sunt importante.
Nu-s.
Că mașina, casa, contul din bancă, hârtiile foșnitoare din buzunar sunt importante, că pasul apăsat pe coridoare și felul slugarnic în care ceilalți te privesc sunt importante.
Nu-s.
Că ce-ai publicat, crucile de pe piept, că înălțimea și culoarea părului, tăietura cravatei și felul nobil în care străbați societatea dinspre naștere spre moarte sunt importante. Că butonii de la cămașă, telecomanda de la televizor, că bani, ah, că banii sunt importanți.
Nu-s.
Singurul lucru important, cu adevărat important, e să fii iubit. Să ardă cineva pentru tine ca o lumânare. Să sece sufletul cuiva pentru tine, sahară. Să lumineze cineva pentru tine, să fii soarele cuiva. Să te respire, să te lacrimă, să te ochi și să te inimă, asta e important. Să se oprească șefa în ședință și să o întrebe ce victorie stranie îi traversează viața, și femeia aia, fiul meu, să râdă până-n stele și să spună ”îl iubesc și sunt fericită”.
Ăsta e singurul lucru care contează, copile.
Singurul.
Că mai mare ca iubirea nici credința nu-i. Și mai adânc ca dorul, nici rugăciunea nu-i.
Iubește și, chiar dacă n-o să te placă nimeni, al Domnului vei fi. Căci nimeni n-a iubit vreodată și să greșească, fiul meu, căci Dumnezeu iubire este, și suflarea Lui are mirosul femeii din paradis.
Restul e mărunțiș, fătul meu. Mărunțiș.”
Crin-Triandafil Theodorescu