Eu…

Sunt astăzi cel ce nu a fost ieri și nu va fi nici mâine. Nu aștern rânduri să mă laud sau să impresionez un om. Oricum astăzi lumea ca să te placă trebuie să ai sau ca să fi vreo persoană mai bogată. Subsemnatul nici nu are și totuși este un individ dintr-o mulțime care simte și gândește cât de mult chiar nu se știe. Nu prezintă importantă cât gândești atunci când valurile vieții te iau fără de aseaman și te poartă când pe un vârf când într-un hău. De ma înalt o să cad curând și de cad o să fiu sus pe o culme așa că eu prefer să fiu numai pe pământ. Sunt un cititor de carte veche care pașii și îndreaptă spre un vechi și etern om care astăzi nu mai este. De cei de sus în povestea aceea de astăzi nu sunt interesat defel tocmai pentru că o viață scurtă și ei sunt acum și astăzi lupi feroce travestiti în bieți oite ce behaie tot mai dulce. Peste ceva timp însă vor începe a urla la muritorii de prin zonă care maraie si latră chiar și la a lor umbră. De tonul grav și apocaliptic al zilelor prezente prefer să mă ascund feeric într-un vis sau o poveste. Chiar să zbor printr-o pădure și să plâng a frunzelor soartă decât să mă intereseze fiecare ceea ce socoate. Să-mi mai fie dor de viață, de prințese și fecioare și să mă lupt cu zmei feroce, cu ale lor mii de capete pare astăzi o poveste. Chiar în fiecare dimineață îmi ascut o sabie veselă și un palos tot mai crunt pentru ca atunci când vine clipa să pot să ating și luna și soarele împreună.
Mai mult nu pot să vă zic, sunt un eu ca mulți alții, cu calități și defecte care încă mai visează la vremuri frumoase veșnic presărate cu pelin. Dacă cineva mai crede încă dorința de a impresiona pe cineva este încă vie în mine să mai afle încă o dată că o ființă care așterne pe hârtie gânduri bune și frumoase într-o plină pandemie nu impresionează o boală, iar sunt alții încă o mie ,numai în zona aceasta, care pot să scrie mult mai bine și frumos decât mine. Însă acesta am fost eu, cu folos sau fără folos…

Citatul zilei de 28 Noiembrie

„Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.”

Emil Cioran

Târgul Gunoaielor

Cam așa ar trebui să se numească orașul Târgu Mureș. Un oraș plin de gunoaie neridicate și de frunze nemăturate nu poate avea un alt nume. Personal nu cred că nu se poate rezolva problema aceasta, dar este mai simplu ca Primăria orașului să dea vina pe Consiliul Județean și Consiliul Județean pe Prefectură și toată lumea pe firma de salubrizare. Un contract se poate rezilia pentru nerespectarea clauzelor și a îndatoririlor din contract. Oricum gunoaiele se ridică rar și arbitrar. În caruselul aruncatului de vină întâlnim pisici sau câini abandonați și cărucioare cu gunoaie ale etniei rrome. Cu tot respectul, dar cred că și etnia rromă ar trebui să cunoască expresia “a face dus ” atunci când urcă pe mijloacele de transport. Pentru a nu spune că ar trebui să-și cumpere și bilet. Boschetarii parcă se înmulțesc în oraș întărind ideea de lume înapoiata. De asemenea găsim excremente ale animalelor de companie ceea ce întărește ideea de haos din oraș și proastă administrație. Țin să reamintesc că până în luna martie a anului curent eram îndemnați la intrarea în magazine să ne igienizam, dar acum toți sacii de gunoi de la marginea șoselelor nu sunt un focar de infecție? Sau gunoaiele neridicate de la ghenele de gunoi sau coșurile de gunoi, și așa rare în oraș, nu pot atrage șobolani care sunt mari purtători de boli? Răspunsul la ambele întrebări este afirmativ, dar pare că autoritățile locale nu conștientizează acest aspect. Așa cum nici locuitorii orașului fericiți că nu mai trebuie să poarte mască nu conștientizează focarul de infecție. Din punctul meu de vedere ca și plătitori de impozite și taxe sunt oripilat de realizările de străzi asfaltate din oraș. Datoria se face în liniște nu continuând campania electorală pe Facebook cu miros de asfalt. Dacă vrem să folosim sloganuri ar trebui să nu fie acoperite de certurile nesfârșite pentru cine ridică gunoiul. Orașul Târgu Mureș oricum este la coada Transilvaniei și acum să suportăm incompetenta conducerii orașului. Indiferent de culoarea politică sau etnică locuitorii orașului ar trebui să ia sacii de gunoi și să-i pună pe scările Primăriei și Prefecturii într-un cor de huiduieli. Demonstrând împotriva incompetenței putem să avem democrație nu doar lătrând pe internet și făcând poze la nesfârșit. Dacă noi cetățenii nu luăm atitudine problema gunoaielor nu se va rezolva și vom avea un Târg de Crăciun cu tot cu brad împodobit cu ele. Puterea, dragi locuitori ai orașului Târgu Mureș ne aparține!

În perioada iernii și pisicile au dreptul la viață !

“La ce temperatură îngheață pisica?

😿 -15°C este critic pentru pisicile care trăiesc afară. Pentru animalele în repaus (care dorm) această temperatură scăzută este și mai periculoasă. Mai întâi îngheață urechile și coada, apoi picioarele și apoi tot corpul.

😿 La o temperatură de -20°C, o pisică flămândă moare în 40 de minute.

😿 70% dintre pisicile fără stăpân au mai puțin de 2 luni. 50% dintre ele supraviețuiesc sub 2 ani. Majoritatea mor iarna.

🍗 Poți ajuta o pisică hrănind-o cu o masă bogată în proteine și grăsimi de pește.

🏠 Dacă faci o casă, trebuie să fie relativ mare ca pisica să se întoarcă și să se încălzească (cu ușa mică). Este important ca această casă să se ridice deasupra pământului, de exemplu pe paleți sau sprijinită pe niște picioare, din moment ce mare parte din caldură se ia de obicei, de la pământ, nu de la vânt.

🙏 VĂ ROG! Nu alungati animalele din intrări, magazine, birouri, măcar când e frig. Nu au unde să se ascundă de vânt și ninsoare, așa că mor de frig la câțiva metri de casele calde…

Și dacă vrei să salvezi toată această durere… Castrați-vă pisicile.”

Și, dragi oameni cu “inimă bună”, nu mai stricați căsuțele pe care alții se străduiesc să le facă. Copii de liceu muncesc să construiască adăposturi pentru pisici, pe care, ziua următoare, le găsesc stricate și/sau aruncate.
Care este exemplul pe care vreți să îl dați?
Care este educația pe care o oferiți?
Care este viziunea voastră pe termen lung?
Care este explicația voastră?
Care sunt consecințele faptelor voastre?
Care este adevărata voastră față?

În loc să le stricați munca, ajutați-i.
În loc să-i înjuri că fac o faptă bună, învață de la ei.
În loc să alungi animăluțele, sterilizează-le.
În loc să stai indiferent, implică-te.
În loc să te plângi, acționează.
În loc să abandonezi caută o soluție.
În loc să faci un suflet să sufere, mângâie-l.

Dragă om, nu uita, viitorul tău este rezultatul acțiunilor tale de astăzi, așa cum prezentul tău este rezultatul acțiunilor tale trecute.

Vrei ca viața ta să se schimbe? Schimbă-te!
Vrei ca cei din jurul tău să fie buni? Fii bun!
Vrei respect? Respectă!
Vrei o viață mai bună? Oferă o viață mai bună!
În Univers ce oferi, aceea primești! (Text preluat)

27.11

Visând deschis într-o carte/ mă întreb viața aceasta este doar o parte/ a lumii frumoase trâmbițate/ și în visele mele nuanțate? În noaptea care s-a așternut/ sta un bine neștiut/ sau poate dimineață în zori/ dorința mea va primi iar culori/ și voi râde simțind și flori. Poate atunci când voi uita/ în banalul lumii mă voi scufunda/ mă va lua ușor de mână/ și voi avea și a mea zână. Cu obrajii înroșiti/ va spune că sunt prințul ei din povești/ iubindu-ne ca doi înflăcărați nocturni/ făcând și dragoste din priviri ca doi taciturni. Un vis de preamarire se va împlini/ dorința mea de a trăi viața se va adeveri/ uitând de ceea ce nu este/ iar supărarea va deveni doar o poveste. Poate că nimic nu se va adeveri/ speranța în mine însă în veci nu va muri/ cât timp respir și simt lumea/ că într-o zi viața întreagă va fi numai a mea.

La mulți ani, Liviu Rebreanu!

Astăzi avem o dorință de a ura un “La mulți ani ” cuiva născut în a douăzeci și a șaptea zi din luna noiembrie în urmă cu 137 de ani. Am vrea ca astăzi să ne amintim de sentimentul național și de zbaterea trădării neamului care se transformă într-o lupta interioara datorită obligației militare de a fi impotriva celor care au aceeași limbă sau origine și același trecut istoric. Împlinirea că am realizat o faptă care, chiar dacă ne duce la pieire, să fie conform credințelor noastre chiar dacă ajungem într-o “padure a spanzuratilor”. Dorința de a avea pământ și avere să nu ne facă să ne casatorim cu o Florica bogată, dar care nu ar fi pe placul inimii noastre. Iubirea să ne însoțească și, chiar dacă ar fi mai săracă, să alegem o Ana care este simplă și modestă. Să nu ne lăsăm influențați în aceste alegeri nici de voința părinților de inavutire și nici de vicisitudinile vremurilor. Toate acestea sunt pentru a nu intra intr-un “blestem al pământului și al iubirii “. Să admirăm și să deplangem soarta țăranilor care se luptă pentru pământ și care își cer drepturile lor împotriva unor arendasi hrapareti prezenți într-o “răscoală”. Iubirea să fie cu patos sau pasiune și să ne lansăm într-o horă a sentimentelor sincere și necondiționate de originea socială și dorința părinților ca într-o “ciuleandra”. Poate dacă am fi “amândoi ” și am fi și “jar” sau ne-am întoarce privirea mai des spre “craisorul munților” am deplânge că în prima zi a lunii septembrie a anului 1944 ai murit drag călător de povești și literatură dragă sufletului meu. Dacă nu ai fost Tu poate că nu aș fi pătruns atât de fermecat tainele literaturii române și nu aș fi fost interesat și de evenimentele istorice care o înconjoară.
Pentru toate acestea eu, un biet cititor al operelor tale, îți urez Liviu Rebreanu astăzi la mulți ani și tot ceea ce îți dorești tu acolo unde te afli pentru că știu că sufletul tău trăiește încă prin cărțile scrise de tine și de fiecare dată când cineva își amintește că astăzi ai fi împlinit 135 de ani. Poate că aceasta este unul dintre scopurile vieții și anume de a lăsa ceva în urma noastră atunci când nu vom mai fi. Până la urmă nimic nu poate fi mai durabil și mai prețios decât să lași o carte urmașilor tăi. Cu stimă și considerație pentru un mare scriitor și un călător peste veacuri! De la un umil și un modest admirator asternere de rânduri…

Din cutia cu amintiri: Alegerile din cadrul pandemiei de Covid 19

După aproape 31 de ani( între timp sunt aproape 33 de ani) de democrație dăm dovadă că suntem pe drumul cel bun. Construim democrația postdecembristă populară votand pe tovarășul Ilie Doroftei în Marea Adunare Națională a României. Mă scuzați de o eventuală confuzie, dar se numește Parlament. Clasa muncitoare, adică persoanele cu drept de vot, sunt chemați la urne, nu cele din urma incinerarii, să votăm pe distinsul candidat. Cel puțin sper că nu vom fi incinerati într-o plăcută și relaxată izolare a temnitei minții comuniste. Nostalgicii ar trebui să-și facă programare din timp la cozile pentru lapte, carne sau alte preparate sănătoase. Vom primi pe cartelă pâine și alte produse precum și curentul atât de necesar școlii online. Dacă ne luăm după sinistra ministerului educației, cercetării pe elevi și mai ales profesori dacă funcționează și mai ales inovarii, viitoarea tovarasa Monica Anisie sau doamna cu studii de navigație din învățământ, acest lucru nu ar fi o problemă pentru elevii care nu au curent pentru că se vor putea uita la televizor. Probabil înaintarea dotării elevilor cu tablete mai repede se va găsi un televizor cu lampă sau gaz. Persoanele pasionate de butelii vor putea să admire lipsa presiunii gazului, a inghetului apei calde și precum depășirea planurilor cincinale din fabricile și uzinele care nu mai sunt românești. Cum să nu îți fie dor de programul de două ore a vizitelor de lucru a tovarășilor, în cazul de față a lui Ilie Doroftei, pe plaiurile mioritice și mai ales dând indicații atât de prețioase padurarilor aproape șomeri. Așa că dragi concetățeni, viitori tovarăși, pregătiți secera și ciocanul pentru că vine salvatorul patriei socialiste, Ilie Doroftei. Sincer nu știu dacă este în legătură de rudenie cu boxiorul, Leonard Doroftei. Poate când își va face autocritica vom afla. Pentru a mă obișnui cu regimul lui Doroftei prefer să nu particip la vot pentru că în afara dansului candidează hoțul. Și eu tot un cetățean turmentat am rămas…

Sufletul

Sufletul nu are buzunare! Și totuși îndesăm în el mulțime de nimicuri!
Îngrămădim: Necazuri și speranțe,vise și dorințe,ură și iubire! Fără-a ține seamă cum le poate sprijini pe toate!
De câte ori răceala celor din jur ne îngheață respirul, adâncim vârfurile deznădejdei în colțul sufletului!
Sufletul e precum o clepsidră!
Fiecare trăire și pas ce-l facem înseamnă un pumn de nisip ce se scurge-n defavoarea noastră!
Sufletul are nevoie de liniște și frumos și îngăduință!
Altfel se veștejește!
Nu are praguri,nici bariere, doar noi câteodată înălțăm ziduri ce-l sufocă!
E necesar să înlăturăm cu zâmbet toate piedicile vieții!
Viața! O minunată cascadă, ce-și varsă grăbită, picăturile zilelor înspre oceanul asfințitului!
Sufletul e comoara ce tresaltă în noi!
De multe ori o împrăștiem cu bună știință celor ce nu-i merită nici prezența!
Sufletul! Fără buzunare! Dar luăm din el și dăruim până când într-o zi găsim doar goluri!
Se rupe bucățele și nu ne dăm seama!
Când decidem să-l petecim, nisipul clepsidrei s-a scurs!
Rămâne o grămăjoară de amintiri ce seacă ultima creangă de bucurie!
Sufletul! Mereu cu noi! Indiferent unde ne poartă pașii vieții!
Elenei Caruntu

Citatul zilei de 27 Noiembrie

“Aventura umană a început printr-o incapacitate de a fi modest. Dumnezeu i-a cerut să fie umil, să stea liniștit în colțul său, să nu se ocupe de nimic. Omul însă e un băgăcios și un nepoftit, acesta este principiul lui demonic, iar dacă nu acceptăm acest principiu, nu înțelegem Istoria. Omul a fost corupt de la bun început.”
Emil Cioran

Momente

Există unele momente din viața noastră pe care oricât vrem să le uităm ceva le aduce iar înapoi. O melodie de exemplu trezește cele mai frumoase senzații. Acum doi ani fiind pandemie făceam o navetă mai grea. Mă duceam din orașul Târgu Mureș la peste 30 de kilometri cu un microbuz pentru a coborâ la o intersecție. De acolo mai aveam cinci kilometri pentru a merge în satul Ulies. Am fost dezamăgit ajungând acolo numai că un loc de muncă este un loc de muncă și trebuia să fiu responsabil. Stând pentru a prinde o ocazie sau popular la “ia-mă nene” ascultam natura și o melodie.

Stând acolo și la întoarcere ascultând la căști, pentru că de fiecare dată găseam câte o mașină disponibila, melodia aceasta viața părea mai senină. Din luna noiembrie a anului 2020 până în luna februarie a anului 2021 am intrat în “școala on-line “. Pentru mine personal ca și cadru didactic a fost o pierdere de timp și emoții. Pentru unii elevi din Ulies a fost un prilej de a învăța cântece și colinde în limba engleză. Încheind anul școlar cu foarte multe scenarii în funcție de numărul infectarilor am fost foarte fericit. Numai că așa câteodată uităm că lăsăm în urmă pete în sufletul copiilor. Copiii de fapt sunt principalele motive pentru care merită activitatea didactică. În rest goana după cursuri de perfecționare, diplome de participare sau alte distincții nu valorează absolut nimic dacă în clasă nu le atingem sufletul și curiozitatea. Înainte de toate sunt copii cu întrebări rămase acasă fără răspuns. Făcând acest obicei și în satul Ulies poate cineva mai amintește că a fost un profesor care stătea în fiecare zi de luni la marginea unui drum pentru a ajunge la elevii lui. Pentru toate acestea există amintirile și melodia de mai sus.