Numai oameni

Când începe să-ți pese mai mult de tine, pierzi oameni… dar CÂȘTIGI LINIȘTE.
INDIFERENȚA face că DISTANȚA dintre oameni să fie și mai mare.
AȘA CĂ MAI CERNE OAMENII PRIN SITA SUFLETULUI. Mai fă curat, că ai prea mulți degeaba.
Cine NU te apreciază la timp nu te merită. Le datorezi doar absența ta și nici o altă explicație.
Nimeni nu te sună? Nimeni nu îți scrie? Nimeni nu te caută? Puțini îți apreciază ce transmiți online? Nu reprezinți nici un interes pentru cineva. Știi de ce?
Pentru că NU au NEVOIE de tine ACUM. Dar când vor avea nevoie să îi ajuți, atunci te vor căuta, spunându-ți că le-ai lipsit, că le-a fost dor de tine și că abia așteaptă să vă vedeți la o cafea.☕
Prea mult entuziasm fals și ipocrizie. PRIETENIA e constantă sau nu e …prietenie.

Și ȚINE MINTE că majoritatea oamenii te evită atunci când știu că ți-au greșit, apoi dau vina pe tine.
IDEAL e să TRĂIEȘTI în așa fel încât să nu ai nevoie de nimeni.

PAGINA You are LOVEd

N-ai dezmierda de Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta, n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi de jos până nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amară,
Şi de re-nvii în cântecul de azi,
E c-ai murit în plânsetul de-aseară.

Reguli ale elevilor din regimul comunist

În comunism, elevul trebuia să aibă în permanenţă asupra sa carnetul de elev, un instrument care prevedea îndatoririle „fundamentale” ale elevului (să-şi iubească ţara, să fie cinstit, bun şi drept, să păstreze avutul obştesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinţi).

Multe dintre aceste menţiuni trecute în carnet erau obligații extrașcolare, menite să impună tinerilor un anumit comportament în spiritul partidului, astfel încât, după finalizarea studiilor, aceştia să devină mai uşor roboti executanți ai ordinelor Partidului Comunist Român. Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi îngrijit cu sfințenie.

Iată un set de reguli extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din București, anul școlar 1964-1965:

În școală și în afara școlii, elevii au următoarele îndatoriri:

Să cunoască și să respecte regulamentul și dispozițiile date de școală:

– să vină cu regularitate la cursuri, fără să întârzie de la ore și să respecte întocmai programul zilnic de activitate al școlii;

– să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile prevăzute în programa școlară pentru a deveni cetățeni folositori patriei;

– să participe după puterile lor la munca patriotică și la alte acțiuni inițiate de școală;

– în atelierul școlii și în producție să respecte cu strictețe regulile privind tehnica securității și protecția muncii;

– să păstreze și să apere avutul obștesc, bun al întregului popor;

– să vină la școală îmbrăcați în uniformă, curați, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele și cărțile necesare;

– să intre în clasă îndată ce a sunat, să-și ocupe liniștit locul în bancă și să stea corect;

– să asculte atenți explicațiile cadrelor didactice și răspunsurile elevilor și să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învățătorului;

– să se ridice când sunt întrebați și să se așeze la loc, numai cu încuviințarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecții sau să întrebe ceva, să ridice mâna;

Publicitate
– la intrarea cât și la ieșirea din clasă a învățătorului, a profesorului, a directorului și a organelor de inspecție școlară precum și a altor cadre didactice și persoane mai în vârstă, să salute sculându-se în picioare;

– să arate respect învățătorilor, profesorilor și directorului școlii în toate împrejurările;

– să se poarte cu atenție și cu grijă cu cei mai în vârsta și cu cei mai mici, să fie gata să dea ajutor bătrânilor, invalizilor și bolnavilor;

– să ajute pe părinți în treburile casnice și să se îngrijească de frații și surorile mai mici;

– să umble cu atenție pe stradă, în autobuze, în tramvaie, respectând regulile de circulație;

– să frecventeze numai acele spectacole și manifestări publice corespunzătoare vârstei lor și recomandate de școală;

– să se poarte modest, cuviincios și disciplinat în școală și în afară de școală. Să țină la demnitatea de elev, având o comportare și o ținută corectă, în școală și în afară de școală;

– să lupte pentru păstrarea onoarei clasei și a școlii din care fac parte;

– să fie cinstiți, drepți și curajoși;

– să nu folosească expresii jignitoare care înjosesc pe alții, ca și pe cei ce le folosesc, să lupte împotriva huliganismului, a manifestărilor naționale, șovine, a misticismului și a superstițiilor;

– să aibă o purtare tovărășească față de colegii lor și să ia parte activă la viața colectivului din care fac parte. Să ia atitudine hotărâta împotriva celor care nu se supun îndatoririlor de elevi, încălcând disciplina școlară;

– să participe activ la diferitele forme de autoservire organizate în școală și internat.

Cunoașterea și respectarea regulilor de purtare constituie o obligație pentru fiecare elev.

Elevul este dator să aducă la școală carnetul de elev în fiecare zi când are cursuri;
– să-l prezinte, la cerere, profesorului, dirigintelui sau directorului școlii;

– să-l prezinte părinților (tutorelui), după fiecare notare făcută la școală; (Text preluat)

Citatul zilei de 30 Septembrie

„Gândiţi-vă cât timp pierdeţi cu oameni care nu vă înţeleg, câtă afecţiune risipiţi pentru oameni care nu simt, iar pentru acei foarte puţini care vă sunt adevăraţi fraţi, nu găsiţi decât câteva minute, câteva zâmbete, câteva vorbe goale. Tot ce e mai bun în noi dăm oamenilor care nu au ce face cu darurile noastre…” Mircea Eliade

O zi a poveștilor

Pentru mine personal ziua în care merg la biblioteca este o zi deosebita. De seara îmi pregătesc cărțile pe care trebuie să le pun în geantă cu foarte mare grijă ca nu cumva să uit o carte. În timpul zilei de astăzi, după ce am terminat munca am urmat drumul spre “Biblioteca județeană” din orașul Târgu Mureș. Chiar dacă vremea era total nefavorabila, plouand cu găleată drumul spre destinația cărților era inevitabil. Cum în zona “Palatului Culturii ” se realizează amenajări drumul spre biblioteca începe printr-un tunel. Numai că astăzi picurii de ploaie, fiind foarte ambițioși doreau să mă oprească. În cele din urmă udat până la piele am intrat în tărâmul cărților. Preocupat să returnez cărțile am intrat direct în biblioteca. Dezamăgit de faptul că o carte a fost udata mi-am cerut scuze bibliotecarei. Însă aici, lângă cărți amabilitatea în rândul bibliotecarelor este la ea acasă. Întotdeauna cu voci amabile și calde caută cărțile dorite și îndrumă cititorii, o muncă deloc ușoară. Cerându-mi din nou scuze am ieșit din secția respectivă de la parter și am întâlnit o prea frumoasă parte dintr-o poveste. Un “vrăjitor din Oz” nederanjat de ploaia de afară aflat într-un tărâm sublim și demn de povestit nepoților la o ciocolată caldă. Mâini desăvârșite care au reușit într-un mod simplu să creeze o atmosferă de basm demnă de respirat într-o perioadă a zilei în care norii se răzbunau afară. În orice caz și astăzi vizita la “Biblioteca județeană ” din orașul Târgu Mureș a fost, as putea spune ca de obicei, una deosebita. Pentru toate acestea ploaia s-a mai domolit și cărțile împrumutate au ajuns cu bine acasă în sufletul și credința unui cititor care nu crede că te poți lăuda cu un număr de cărți citite. De cele mai multe ori sunt puține și nici timpul nu este un prieten al lecturii. Cel puțin cărțile și aroma bibliotecii au un parfum deosebit de care m-am bucurat și astăzi în unul dintre puținele locuri unde pot spune că există orașul și nu comuna cu numele Târgu Mureș.

A plecat

A plecat Alexandru Arsinel, Dumnezeu să-l ierte/ România plânge, dar s-a întrunit duetul/ Stela nu a mai vrut ca să-l aștepte/ și el nu putea să-i refuze apelul. A plâns toți actorii de la Stela Popescu/ pe Nicolaescu, Mălăele și chiar Lulescu/ Jean și Nicu Constantin i-au cunoscut regretul/ Doamne ce frumos Rai ai căci s-a reunit amuzamentul. Moare actorul și-l plângem în cor/ rămân glumele sale undeva în decor/ fiecare râs al său rămâne peste veacuri/ a murit Alexandru și nu mai râdem de fleacuri. Comunismul l-am trecut râzând și cu el/ Alexandru știa hazul de necaz/ și noi iubeam pe Arsinel/ căci lumea devenea mai veselă iubindu-l pentru haz. Astăzi când îngerii râd și de el/ plângem și ne amintim de Arsinel/ însă el a dispărut demult de pe ecran/ vai! Cum nu știm să-i apreciem atunci când mai au doar un an. De astăzi glumele sunt mai sărace/ comediantul Arsinel Doamne! Odihnește-l în pace/ căci împreună cu el am fost tineri mereu/ astăzi am râde, dar noi plângem căci ne este fără el mult mai greu. Mulțumim Arsinel pentru tot ceea ce ne-ai dat/ am fi vrut niciodată să nu fi plecat/ nu uita de noi când ajungi acolo Sus/ pune o vorbă bună căci greul fără tine este mai amar de dus.

29.09

Plouă și ploua și străzile se inundă/ totul este în ceață/ agitația devine o viață/ și totul se afundă/ într-o mare de nemulțumire profundă/ privim totul urât cu aripi de gheață. Pașii aleargă printre băltoace/ totul pe stradă este ca în iarmaroace/ dii! Birjar dii du-mă departe/ unde pot dansa prin bălți fără priviri aparte/ cântând ploaia ca pe o liniște rară/ dii! Birjar dii! Du-mă departe de lumea barbara. Claxoane și picurii tot mai stresați/ pasii sunt tot mai agasati/ eu fluier printre ploaie și vânt/ ud este al sufletului sfânt veșmânt/ par un trubadur de vise și cuvinte nespuse/ dii! Birjar dii! Du-mă în speranțele mele ascunse. O vrabie zboară și un corb o urmează/ pe stradă un bătrân singur filozofeaza/ picurii pătrund printre palidele scânduri/ oare cum se ascund sumbrele gânduri? / este doar un tunet în spate/ nimic nu adoarme furtuna ci sunt doar iluzii de toamnă deșarte. Este murmurul frunzelor căzute/ sunt doar pe drum amar așternute/ nostalgii peste aripile căzute/ ale ploii a cărei urlete nu se mai aud/ un veșnic și contemplat nud/ al naturii și al melancoliei dans ud.

O amintire care aleargă încă

Atunci când participi la o cursă ca Ascotid trail race Târgu Mureș din ziua de 29 septembrie 2019 te antrenezi cel puțin o lună pe lângă antrenamentele de la sala 18gym . În ziua cursei te înarmezi cu un curaj anume și încerci să-ti învingi emoțiile. Odată ce începi nu mai există nimic. Doar tu împotriva ta. După aproape 200 sau 300 de metri vine o vale abruptă. Prinzi viteză și nu te mai poți opri. Aluneci și cazi rostogolindu-te . Te dor ligamentele de la genunchiul drept, dar te ridici și alergi în continuare. Termini aproximativ al 111 lea din 240 de participanți cu timpul de o oră 16 minute și 35 de secunde cu medalia la gât. Aceleași întrebări le ai . Dacă ai fost mai bun ca data trecută , dacă ai dat chiar tot din tine și dacă te-ai învins pe tine. Nu știu încă răspunsurile, dar adrenalina din timpul cursei m-a făcut să trăiesc nu doar să respir 🏃🏃🏃🏃🤘🤘🤘

Telefonul mobil

  Trăim în plină dependență a telefoniei mobile. Pornind de la gândirea că viața există datorită telefonului purtăm conversațiile peste tot fără a ține cont că sunt persoane care ne asculta. Avem obiceiul de a ne povesti întreaga viață la nesfârșit în modul urlat fără a ține cont că deranjam sau că pe alte persoane deranjează conversațiile noastre. În acest sens ascultăm fără ca să vrem conversațiile despre viața din străinătate sau despre felul de mâncare care este pregătit sau urmează a fi pregătit. Toate sentimentele vechi ale telefonului vechi aflat în cuplaj sunt aduse în perioada actuala. De asemenea bieți oameni aduși în pragul orbirii față de mediul înconjurător și în pragul de a fi trecuți chiar și trecerea de pietoni, în cazul în care trec pe acolo, de oamenii în vârstă fără cârje. Nu uităm ca să ne ducem conversațiile în zona plictiselii și a ducerii dincolo de zona necesară. Astfel pe lângă accesoriile vestimentare face parte din baza noastră ca indivizi. Dacă discutăm și de faptul că dependența de telefonie mobilă este prezentă încă din fragedă pruncie a copiilor deja avem o idee despre cât de puternic suntem ancorați în tehnologie. Uităm prin urmare modul simplu de socializare creând în mediul virtual de cele mai multe ori modele despre cum am vrea ca să fim netinand cont de cum suntem de fapt noi. Idealizam în funcție de ceea ce arată ceilalți și ajungem ca să creem fațade care nu ne reprezintă. Atunci credem că a avea un telefon mobil și inducerea dependenței celor mai mici va ajuta în falsitatea și dorinței de a fi calificat în funcție de telefonul pe care-l deține. Viața reală nici nu mai contează atât timp cât pierdem timpul cu lucrurile minore și devenim impasibili și delasatori în privința problemelor cu adevărat importante. Și atunci ne mai mira manipularea sau dezinformarea din viața cotidiană?