Caut parteneră

Caut partenera pentru Revelion 2022-2023. Masa și dansul vor avea loc la mine acasă. Dețin garsonieră confort II la periferia orașului, încălzire cu “reșou” din BCA, atmosferă potrivită spiritului de Crăciun, cu pom artificial de aproximativ 75 cm, împodobit cu o instalație cu 5 muzicuțe si 100 de beculețe.
Meniul este haiducesc, fiecare ce aduce, aia mănâncă. Din partea casei, ofer o pungă de covrigei și o portocală înainte de ora 12, o crenguța de vâsc pentru sărutul de la miezul nopții și 4 petarde mari. Șampanie nu avem, dar am încărcat două sifoane. Surprizele se vor ține lanț, de la programul artistic de dansuri populare din toate zonele țării, la glume, ghicitori, beatbox cu căciula-n gură și alte nebunii. În caz că se va lua lumina (foarte probabil, pentru neplată), dețin două lumânări mari de botez cu aprindere manuală.
Am costume de baie pentru amândoi și zonă “selfie” în bucătărie, special amenajată cu poster din Thailanda 120×120 și papagal împăiat de pus pe umăr, ca să pară mai real. Pozele trebuie făcute de cel care are brațul mai lung, să nu apară în cadru tigăile și banda adezivă plină de muște.
-Notă importantă: nu primim cu plugușorul, ultima dată mi-au dat cu biciu’ în frunte, semnul este încă vizibil.
-Altă notă importantă: telecomanda de la televizor o țin eu.
Programul se va încheia pe la vreo 2-3, după care întind recamierul, bag doi
tabureți sub el și ne băgăm la somn sau nu (după caz).
Aștept cu nerăbdare să-mi scrieți și (obligatoriu foto) pentru că nu vreau să spună vecinii că umblu cu mascații! (Text preluat)

Micul Thomas

Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta. -Ce vrei sa-mi zici Thomas? -Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu. Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste. Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe. -Sa vedem Thomas:3×4? -12 – – si 6×6? -36,domnule director. -Capitala Japoniei? -Tokio! Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala! La sfarsitul testului domnul director este multumit dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta. Profa, care nu vroia sa-l piarda din clasa, incepe sirul intrebarilor derutante: -Thomas,vaca are 4 si eu am 2 ce sunt? -Picioarele,doamna. -Corect,ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei? Directorul se mira de intrebare… -Buzunare,doamna. -Bine Thomas,unde au femeile parul cel mai cret? Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde: -In Africa ,doamna! raspunde copilul fara sa ezite. -Ce este moale dar pe mainile unei femei devine tare? Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca,Thomas raspunde: -Oja pentru unghii,doamna. -Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor? -Genunchi,doamna! -Bine si ce are o femeie maritata mai larg decat una celibatara? Directorului nu-i vine sa creada ce aude. -Patul,doamna! -Care parte a corpului meu este des cea mai umeda? -Limba dumneavoastra, doamna! -Ce cuvant care incepe cu litera C….. inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca? -Cerul! spune Thomas Directorul, transpirat tot, rasufla usurat si decide sa opreasca testul si spune: -Nu o sa te trimit la liceu o sa te trimit direct la Universitate! Eu as fi picat imediat acest test! Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perversi!

Un discurs motivațional

Era pauza partidei dintre Argentina și Arabia Saudită la “Campionatul Mondial ” din Qatar din ziua de 22 noiembrie a anului 2022. Conform așteptărilor, a statului de favorită și a celor 36 de partide fără înfrângere Argentina avea avantaj de un gol. În pauza partidei toți jucătorii sauditi erau cu capetele plecate și deznădăjduiti. În acel moment intra în vestiar antrenorul Arabiei Saudite, Herve Renard. Urmarea?

Este știuta de amatorii fotbalului și anume Arabia Saudită a produs una dintre marile surprize ale “Cupei Mondiale ” câștigând cu scorul de 2 la 1.

Câteodată în viață când suntem dezamăgiți și nu mai avem motivația de a lupta și nici încrederea că vom câștiga avem nevoie de o încurajare și soluții pentru a reuși. Mobilizandu-ne și în viața noastră se va adeveri vorba populară “Buturuga mică răstoarnă carul mare”. Așa că dacă am auzi în momentele grele discursuri motivaționale sau dacă ne-am spune nouă aceste discursuri lumea noastră ar fi a oamenilor împliniți care au luptat pentru visele lor. În caz contrar vom fi veșnicii învinși pe terenul de sport numit viață.

Oameni cu dragoste

Vorbă de duh!
”Gândul nu poate sta în echilibru decât în inima cuiva!”

Într-o zi un poștaș a bătut la ușa unei case. Din spatele ușii s-a auzit o voce de copil care spunea:

  • Imediat, vă rog să așteptați puțin! După câteva minute poștașul a început să bată iar la ușă. Din spatele ușii se auzi vocea unei fetițe:
  • Dacă vă grăbiți lăsați scrisorile pe covoraș. Poștașul a răspuns:
  • Aveți o scrisoare care necesită semnătura dumneavoastră. O să aștept. Deja supărat poștașul se gândea că îi va spune câteva. A mai durat puțin până s-a deschis ușa. Toată supărarea lui s-a topit imediat. O fetiță în cărucior, fără picioare, dar cu ochii mari îl privea. Cutremurat i-a dat scrisoarea și a rugat-o să se semneze. După care a plecat. Fetița a zâmbit și i-a spus:
  • Vă mulțumesc pentru răbdare. Să aveți o zi minunată. După o lună poștașul a continuat să livreze corespondența. De fiecare dată bătea la ușă și aștepta răbdător ca fetița să ajungă, după care pleca. Ea a început să-i mai adreseze întrebări: “Cum vă numiți? Vă place ceea ce faceți? Aveți copii? Câte scrisori aveți de livrat azi?” Treptat poștașul a început să-i răspundă și să-i zâmbească.
    A întrebat-o despre picioarele ei, dar ea nu s-a supărat și i-a răspuns zâmbind:
  • Nu pot să le duc dorul pentru că m-am născut fără ele ,tata spune mereu că inima mea este atât de mare încât are propriile ei picioare. În fiecare lună pun bani în pușculița asta și când o să fie plină tata o să-mi cumpere proteze și voi putea și eu să merg. Au devenit prieteni buni. Când a venit toamna ploile au devenit din ce în ce mai dese și în timpul unei ploi torențiale, poștașul aștepta leoarcă în fața ușii. Când a plecat fetița a realizat că avea pantofii rupți. Următoarea zi aceeași pereche de pantofi.
    După o săptămână la fel. Când se apropia Crăciunul poștașul s-a gândit să nu meargă cu mâna goală și a cumpărat o cutiuță de bomboane, a bătut la ușă , fetița a deschis și pe lângă scrisoare a primit și cutiuța cu bomboane. Era atât de încântată. S-a întors și pe masa din spatele ei avea o cutie mare și niște cioburi de porțelan. L-a rugat pe poștaș să ia cutia acasă.
  • Nu pot să accept așa ceva.
  • Am crezut că suntem prieteni, dacă nu veți accepta, o să fiu foarte tristă de Crăciun. Auzind asta poștașul, a luat cadoul și a plecat, după ce a mulțumit și i-a urat de bine. Când a deschis cutia, înăuntru avea o pereche nouă de ghete scumpe și un bilețel:”Pentru prietenul meu bun! Acum vei putea merge cu picioarele uscate.” Ochii poștașului au început să se umple de lacrimi și a realizat că cioburile de lângă cutie erau de la pușculiță și că fetița și-a dat toți banii pentru proteze pe acea pereche de ghete.

A doua zi s-a dus la șeful lui și l-a rugat:

  • Domnule, vă rog să-mi schimbați traseul. Copila aceasta a renunțat la visul ei de a merge ca să-mi încalțe picioarele sănătoase, iar eu nu pot să-i dau picioarele înapoi oricât aș vrea. Când a auzit șeful de acest gest măreț din partea unui copil a organizat o strângere de fonduri. În ziua de Crăciun poștașul a bătut la ușă, ușa s-a deschis repede de data aceasta, tatăl a ieșit cu fetița în brațe afară.
    Nu era doar poștașul ci și șeful și toți poștașii din oraș. Fetița zâmbea și era uimită de ce vedea. Poștașul a adus o cutie pe care i-a dat-o tatălui și un bilețel fetiței.

În cutie erau proteze pentru ca fetița să meargă și pe bilețel scria:”Pentru prietena noastră cea mai bună, acum vei putea merge, dar inima ta este atât de mare încât are propriile ei picioare, gata să alerge să facă bine chiar și unui poștaș.

✍️ Așadar…

❤️ Indiferent de condiția în care te afli, dacă ai o inimă plină de dragoste, un zâmbet pe față și o vorbă caldă, cei din jurul tău vor fi îmbogățiți. Nu le oferi oamenilor milă ci privește-i cu dragoste!🙏💐❤️!

Arta din Mesopotamia

Cea mai veche ceramică, denumită și ceramica de la Tell-el- Obeid, este de o perfecțiune relativă.  La începutul civilizației mesopotamiene nu era cunoscută folosirea roții olarului. Astfel s-a folosit un platou careia i se impunea o mișcare de rotație. Pigmentul folosit pentru vase era din oxid de fier cu conținut de mangan. Figurinele realizate din pământ erau modelate anume. Roata olarului a fost cunoscută în Sumer abia pe la sfârșitul mileniului al IV-lea î.H.    Cele mai vechi locuințe sumeriene erau construite din trestie. Acestea aveau ferestre, în interior nu erau separate, iar în loc de ușă atârna o rogojina. Despre pictura abstractă cât și aceea realistă sumeriana din mileniile VI-V î.H. putem afirma că era o formă de antiarta. Arta plastică sumeriana a apărut înaintea zorilor civilizației cu o iuteala uimitoare ajungând la un nivel uluitor. Principalele lor materiale erau argila, trestia și culorile naturale. Formele se remarcau prin simplitate și eleganță. Pe lângă reprezentările monofigurative și abstracte găsim și desenele figurale. În Tell Halaf, Ur, Eridu și Lagas întâlnim și reprezentări de bărbați sau animale. Primele creații sculpturale sunt acelea feminine. Pictura nonfigurativa și abstractă are, se pare, 6000 până la 7000 de ani vechime. Din îmbinarea artei vechi mesopotamiene cu aceea sumeriana s-a format orientarea creației artistice a popoarelor care trăiau între Tigru și Eufrat.  Pentru realizarea statuilor din metal se folosea în mileniul III î.H. o tehnică asemănătoare cu aceea din Egipt. Pe o bucată de lemn centrală, având forma generală a corpului, se așeza un strat de bitum care oferea detaliile viitoarei statui. Se așeza apoi o felie de metal cât se putea de subțire pe această formă. Manechinul era deci îmbrăcat într-un strat de metal fixat cu mici cuie. La fel, pentru a da unei statui strălucire se aplica pe statueta de metal o folie foarte subțire din aur.
Palatele erau formate din mai multe curți. În momentele în care locuia în palat regele, palatul era înconjurat de o incintă. Acoperișul în această parte a clădirii era susținut de patru coloane în linie. Ziguratul era o particularitate a templelor mesopotamiene. Planul unui templu nu era foarte diferit de acela al unui palat. Sanctuarul era format dintr-o cameră unde se găsea statuia și altarul zeului. Revenind la zigurat putem afirma că ținea de un templu mare, dar avea și templu al lui, mai mic, lipit de el sau în apropierea sa. Era format din mai multe terase dreptunghiulare suprapuse. Pe ultima terasă era înălțat și un alt templu. Era, conform lui Strabon, folosit și pentru astrologie.

Soarele

După o luptă inegală între razele soarelui și norii putem spune astăzi că soarele a mai învins o dată. În fiecare clipă existentă și-a tot trimis razele sale pentru a străpunge încă norii. Norii au rezistat zile întregi și astăzi s-au recunoscut învinși de a luminii în veci putere. Parcă totul pare altfel și păsările parcă zâmbesc. Săracii porumbei șoptesc că încă totuși este viu și nu mai sunt ei, zgribulitii din zilele întunecate de ieri. S-a auzit în jur un râs și poate pentru câteva clipe există ceva viu pe acest Pământ. Noi, oamenii, avem nevoie să înțelegem că oricât de multe zile grele am mai avea în această viață efemeră tot mai apare câteodată și binele în viața noastră. Chiar dacă suntem biete ființe neputincioase în fața unei nedrepte și incorecte sorți tot mai există o speranță atât timp cât inima în noi mai bate. A renunța și a fugi departe în zare cu o desaga înfiptă în băț pare ușor și laș îndeosebi. A înfrunta și a te lupta spre o viață mult mai bună nu numai că este de admirat, dar poate că atunci când vom învinge viața vom spune că a meritat. Vom putea primi proprii lauri ai unei triumfătoare vieți căci nu am renunțat la a vrea binele când mulți nici nu au mai sperat la el. Puțini sunt cei care se mai regăsesc cu o armă în mână și cu o armură de oțel și mai provoacă lumea să-i doboare, dar ei nu pier. Se scutură de praful eșecului temporar și avansează tot mai puternic spre o lume împlinită de visuri, vise și dorințele cele mai ascunse. Poate că nu astăzi sau nici mâine și poate că nici anul acesta nu se va întâmpla, dar când va veni momentul gloriei ne vom mulțumi că nu ne-am învins încă o dată noi pe noi înșine. Sunt multe alte bătălii de dus în această viață mai năstrușnică și mulți munți ai căror vârfuri mai trebuie escaladati, însă priveliștea de sus de acolo este de neprețuit pentru câteva clipe tot mai negre. Și totuși soarele mai strălucește peste muritorii de rând ai acestor vremuri și locuri tot la fel..

Citatul zilei de 25 Noiembrie

“Aventura umană a început printr-o incapacitate de a fi modest. Dumnezeu i-a cerut să fie umil, să stea liniștit în colțul său, să nu se ocupe de nimic. Omul însă e un băgăcios și un nepoftit, acesta este principiul lui demonic, iar dacă nu acceptăm acest principiu, nu înțelegem Istoria. Omul a fost corupt de la bun început.”
Emil Cioran

O părere despre dragoste

La o anumită vârstă după experiențe nereușite începem să renunțăm la iubire. Credem că dacă nu am cunoscut-o pentru a ne duce la căsătorie nu o vom mai cunoaște. În fond ajungem să credem că de fapt căsătoria este doar un contract care se poate rupe oricând. Pentru a nu spune de o eventuală poveste a partajului sau în cazul în care sunt copii putem subrezi viața lor. În acest caz rupem din fașă ideea iubirii tocmai pentru a nu mai suferi și spunem simplu “este bine și singur. Sunt de ajuns locul de muncă și hobby-urile mele “. De aici vine hula celorlalți oameni “Păi tu ești bărbat. Nu poți fi așa sensibil. Trebuie să te căsătorești și să ai copii “. Ei, acest cuvânt “trebuie” zgârie urechile. De parcă singurul scop în viață ar fi să perpetuez specia și să ocup o casă sau un apartament. Nu înseamnă că dacă rămânem burlaci nu putem fi fericiți. În același timp mai aud expresia “Păi dacă stai cu părinții nu o să-ți găsești niciodată pe cineva “. Ei, de parcă aș căuta pe http://www.google.ro “caut parteneră pentru a fugi de acasă sau a plăti chiria împreună cu ea”. Binenteles că în cazul de 1% dacă se întâmplă nu aș locui cu ea cu părinții. Numai că așa cum crește dorința de a fi burlac așa este în creștere și infidelitatea. În spatele acestei păreri pot fi multe motive, dar în cel mai important mod este de a fi bine și așa. În orice caz sunt și alte lucruri frumoase în viață în afara unei relații. Parcă și cu cât înaintăm în vârstă ne place liniștea și singurătatea mai mult decât zgomotul unei relații. Nu spun că nu se pot întâmpla și miracole, dar la vârsta de 41 de ani credința într-o relație scade. Din acest motiv “ain’t no love for a thug” unge sufletul și mintea.

Ciudat

Ciudat este cum o poză ne poate trezi anumite gânduri despre o persoană feminină care nici nu mai știm despre ea. Câteodată se întâmplă să cunoaștem o persoană de care, încă de la început nu vrem să ne desprindem. Suntem încântați de fiecare dată și parcă zburăm în înaltul cerului doar pentru a reveni pe pământ pentru a o lua în brațe și a săruta-o. Tot timpul aveam ceva de vorbit, zâmbit sau râs. Subiectele de înaltă cultură sau muzică au format un ideal feminin. O prima întâlnire și un prim sărut după care nici astăzi nu știu cum am ajuns acasă. Bătăile tot mai puternice ale inimii, tresărirea inimii când o vedeam și Raiul din săruturile ei. Toate astăzi nici nu mai există și au rămas doar în amintirile virtuale și ale sufletului. O poză dintr-o lume în care doi nebuni se iubeau ca și cum nimeni și nimic nu-i oprea. Un zâmbet, un sărut și o îmbrățișare au dispărut fără a știi când a fost ultima dată când au existat. Un surâs pentru că s-a întâmplat și o grimasa tristă că astăzi nimic, în afara unei poze, nu mai amintește de acele gânduri, sentimente sau speranțe. Finalul obișnuit al unei povești în care oamenii s-au despărțit pentru ca toată averea lor să devină un scrum și o viața o senzație a unei zile mohorâte ploioasă. Păcat că oamenii nu știu că au pierdut singurul lor drum autentic spre sentimente. Pentru restul banalului fericirea este un drum de piatră lipsit de apreciere și împlinire.