Când căutăm un refugiu în trecut nu este neapărat că nu ne convine prezentul. Poate este chestiunea că o parte din noi ca persoană este și acel trecut. Fiecare perioadă are și părțile ei bune și părțile mai puțin bune. Acum ani de zile, înainte de perioada internetului, un copil rușinos și timid se pregătea să se ducă la școală. A fost înscris la școală de părinții lui și în ziua standard de 15 septembrie a fost prima zi când a intrat într-o sală de clasă. A văzut acolo mai multe persoane de vârsta lui. S-a spus de o doamnă care și-a spus învățătoare să deseneze ceva. A realizat un desen binenteles că era defapt o mazgalire, dar care avea să devină o amintire foarte frumoasă la sfârșitul clasei întâi când avea să primească și o carte “Povești nemuritoare “. Mai mult a primit un carnet de elev în care se scriau note pe care părinții lui trebuiau să le semneze. Mai târziu pe clasa a patra era controlat la intrarea în curtea școlii de alți elevi. Lipsa lui însemna că se întorcea acasă și devenea absent. Era îmbrăcat în uniformă bleumarin obligatorie unde era cusut numărul matricol. Avea și o cămașă albastră cu pătrățele. Undeva în decursul primului an de studiu s-a făcut elevului și o poză mai mare care a devenit tablou. La sfârșitul clasei întâi pe scena din curtea școlii a spus prima lui poezie în public despre litera B. A primit și o mențiune. Deobicei nu învăța poeziile comuniste scrise de Victor Tulbure, George Tarnea și alte personalități și era ținut de învățătoare după orele de școală împreună cu alți elevi pentru a învăța poeziile. A devenit și pionier la Oarba de Mureș unde a auzit povești despre cel de-al doilea război mondial și a început să-i placă istoria. A început să citească “Povestiri istorice ” și mai târziu s-a regăsit foarte mult în “Neamul Soimarestilor ” de Mihail Sadoveanu sau în cărțile lui Alexandre Dumas tatăl despre cavaleri și domnite care trebuiau să fie salvate. În fața curții școlii venea un bărbat în vârstă care vindea bomboane pe băț transportate cu un cărucior. Mai mult ca elev avea obligația de a fi de serviciu în clasa, iar când se suna trebuia să intre în clasă. Pe clasa a opta a fost și elev de serviciu pe școală unde trebuia să dea cretă elevilor care erau de serviciu și să sune de intrarea în școală a elevilor sau de ieșire a lor în pauză. În recreatie elevii se jucau fotbal chiar și cu mingi de tenis, rugby, cataratea sau prinsa mai ales când erau ploile calde de început de vară. A crescut mai mare și a urmat cursurile școlii profesionale, seral, facultate, masterat și cine știe ce mai urmează. Eh, dar vremurile de elev sunt departe și privindu-le par ca și cum nu ar fi fost. Ele totuși fac parte din ciclul vieții unui om lăsând în urmă părți pozitive și negative. De altfel și zilele noastre ar putea să reprezinte o școală unde primim în fiecare zi lecții pe care ar trebui să le învățăm. Numai că nu știu cât suntem dispuși noi să luăm note mari și să fim premianți. Poate că premiul cel mare pentru care ar trebui să primim și coronița ar trebui să fie acordat celui care reușește să fie mai pozitiv, mai încrezător în forțele proprii și mai bun în ceea ce face. Nu în ultimul rând diploma se acordă și dacă este și va rămâne OM că persoane sunt suficiente. Ciudat este că toate aceste calități sunt în noi și depinde tot de noi să le scoatem la suprafață. Acum în vremuri de Covid 19 mai mult decât oricând și să dăm dovezi la lume că în aceste mâini (vene) mai curge un sânge de român .
Sunt curios retoric câți dintre locuitorii acestei țări nu ne-am spus această afirmație. Nu este corect ca eu să muncesc și să fiu serios și alții cu mijloace ilegale să obțină un post pe care-l vreau eu. Nu este corect ca eu să învăț și altul să-și cumpere școala și să fie mai sus decât mine. Nu este corect ca eu să am nevoie de o aprobare sau o adeverință și altul prin pile și relații să o obțină fără să clipească. Nu este corect ca eu să circul corect și altul incorect și pentru că are relații să nu fie sancționat. Eu dacă nu am aceste relații se caută să primesc amendă. Nu este corect ca eu să rămân fără loc de muncă și să nu găsesc pentru că nu am cunoștințe și mai mulți bani să lucreze în posturi înalte. Nu este corect ca eu să plătesc taxe și impozite, iar oamenii barosani să nu le plătească. Nu este corect ca oamenii simpli să ia pensii mici de subzistență și să existe pensii speciale. Nu este corect ca eu să votez într-un fel și să câștige alegerile tot aceleași partide sau candidat. Și câte incorectitudini nu mai sunt…Totuși nu este corect și normal ca oamenii politici să fie corupți și să-și cumpere posturile de ministru. Nu este corect și normal să spunem copiilor noștri după terminarea studiilor să plece în străinătate pentru că aici nu au nicio șansă. Nu este normal ca elevii străluciți sau elitele din diferite domenii să plece în alte țări. Dar nici nu este normal ca noi să nu fim în stare să creem o alternativă politică capabilă să schimbe un sistem murdar și corupt. Nu este normal ca să ieși în stradă și să crezi că prin violență să obții ceva, dar când unele persoane conștientizează aceste lucruri mai pot să fie condamnate? Când vezi toate aceste nedreptăți în mediul tău și mai ai tangență cu lumea civilizată nu îți vine să apelezi la furci, coase și topoare? Posibil că da, dar violență este un topogan care odată pornit nu mai poate fi oprit. Și dacă prin violență nu se poate, prin exercițiu democratic nu se poate, cu actuala clasă politică categoric nu se poate atunci cum se poate schimba incorectitudinea și anormalitatea zilelor noastre? Să punem o bombă și să explodeze tot și să reconstruim tot? Sau îl rugăm frumos pe tovarășul Putin să ne-o trimită el pentru ca să ne scutească de cheltuielile bombei? Problema este că schimbarea s-ar putea realiza printr-o mentalitate diferită, corectă și normală unui stat democratic care să propună liderii și partidul său în politică și să nu-i mai voteze pe cei corupți, incorecti și anormali. Cei din urmă să fie paria societății și poate vor dispărea. Numai că cine să realizeze aceste miracole divine? Tot noi oamenii simpli….
Nostalgia reprezintă faptul că îți este dor de anumite perioade ale vieții tale. Și dacă devii și romantic înseamnă că acel trecut era glorios și că totul este ideal, că se luptă binele cu răul și triumfă binele. Normal că mai este un erou care se căsătorește cu o fată frumoasă și trăiesc și astăzi dacă nu au murit. În orice nu despre aceste fleacuri este vorba. Este vorba de o lume care parcă nu a existat. Să presupunem că s-a născut cineva la începutul anilor 80. Știu că este bătrân nu trebuie să spuneți. În primii ani de viață primește tot felul de jucării de gumă și care sună. Jucăriile de pluș erau mai rare în viața lui. Mai mult de 1 mai în fiecare an era dus la Platoul Cornesti la grădina zoologică unde într-adevăr erau animale, pești sau păsări. Dulciurile de care era îndrăgostit erau bomboane pe băț, napolitane, cam tari ca piatra, dar dacă stăteai bine cu dinții se puteau mânca. De asemenea se primeau bomboane mici probabil făcute din zahăr ars. Aștepta Crăciunul, pentru că pe lângă impodobirea bradului, primeau părinții lui pachete pentru copii unde vedea portocale. Surprinzător nu erau injectate și nu își pierdeau zeama. Ca și răcoritoare erau Fructo, Bem Bem, apă Aurora și mai târziu Quik-Cola. Mai primea câteodată și mașini care aveau o remorcă și se putea trage după el. După ce își termina lecțiile și era și ascultat putea să iasă afară unde se jucau cei de vârsta lui binecunoscutul fotbal cu porți departajata de 2 cărămizi sau erau folosite ca și porți intrările în bloc sau ușile de garaj. A nu se supăra cel cu mingea că se supăra și pleca acasă și se termina partida. Povestea continua și în vacanță cu jocuri ca: la perete la perete stop, hoții și vardistii sau erau luate mai ilegal bermante care aveau gloanțe făcute din hârtie. Cam așa dispăreau foile din caietele sale din timpul anului școlar. Pentru cei tineri bermantul reprezenta o țeavă suficient de subțire încât să pui un glonte din hârtie mai incovoiata. Dacă nu ați înțeles căutați pe google translate. Noi nu știam ce este acela internet pentru că nu aveam nici un calculator. Oricum în aceea perioadă s-a auzit vag de computer. Rds a umblat din casă în casă prin anul 2005 deci în altă eră. Revenind înainte de această eră vacanțele se petreceau și la bunici unde bunica unui copil anume făcea: taitei cu lapte, gris, lapte de pasăre. Apropo să nu vă închipuim cumva că mulgea o pasăre ci era lapte, zahăr și ceva ouă dacă se mai știe bine. Seara cam la ora aceasta stătea pe malul glodului sau la poartă jucându-se la țară telefonul fără fir sau flori, fete sau băieți sau alte lucruri. Ultimul joc se juca pe perechi. Ca și la oraș era chemat în casă unde i se spunea povestea cu Ivan Turbinca, Liliut și încă ceva. În următoarea mai mânca mure, fragute, mere sau cucuruz fripti pe vatră. Da primea și mâncare că doar nu era vegetarian sau consumator de zahăr. Câteodată mai consuma și pâine cu zahăr sau chiar mămăligă pe care de asemenea era zahăr. Se întorcea în oraș cu autobuz și era curios dacă îl sunase cineva pe telefonul fix. Ciudat era că în perioada respectivă sunau unele persoane și te întrebau dacă ești acasă. Normal dacă intelegeai de vecinul care era numit cuplaj. Dacă aveai dorință puteai asculta ce vorbește. Și revenea la televizorul Diamant alb-negru unde el era telecomanda. Unele persoane aveau televizor pe gaz care avea nevoie de pornire cu jumătate de oră înainte pentru a vedea o imagine mișcătoare. Și mai sunt atâtea de spus mai ales după revoluția din anul 1989 când a apărut guma Turbo, Bonibon, placinta americană, sucurile Tek, Radio Uniplus, Contact sau Gaga cu Chaos metal club unde era muzică heavy metal. Sau la Tv cu Teddy Dumitrescu, Petre Magdin sau antenele parabolice și cablu cu Italia uno, Rai uno și Rete quatro, Mtv, Viva și câte altele. Dar deja le cunoașteți… Poate că erau mai multe bucurii în perioada respectivă, dar fiecare perioadă a vieții are părțile ei bune și mai puțin bune. Important este ca să apreciem fiecare moment și să tratăm viața așa cum este ea. Timpul nu are răbdare și toți într-o zi vom deveni o amintire și depinde în mod special de noi ca să rămânem o amintire frumoasă.
Scrisoarea unei mamei care a ajuns povară pentru copilul ei ! Copilul meu, Azi, am înţeles că nu mai sunt cine am fost pentru tine. Eu nu mai simt că îţi sunt mamă, ci simt că-ți sunt doar o povară. Azi am aflat cu uimire că mama este mamă doar cât timp copilul are nevoie de ea, dar când ea are nevoie de copilul ei, devine o povară. Cândva eram cea în braţele căreia căutai adăpost şi alinare. Eram fiinţa pe care o iubeai cel mai mult, singura în care credeai, singura de a cărei companie aveai nevoie. Când îţi eram mamă mă întrebai cu spaimă în privire şi în glas dacă am să te părăsesc vreodată. Îmi desenai flori, fluturi şi căsuţe colorate şi îmi promiteai că atunci când vei fi mare, vei avea şi tu grijă de mine, aşa cum am avut eu de tine ori de câte ori ai fost bolnav. Mă mângâiai pe față cu mânuțele tale mici și îmi spuneai că mă iubești. Azi, abia dacă mă mai privești. Azi te supără neputința și neîndemânarea mea. Te deranjează prezența mea în căminul tău și simt că abia aștepți să plec. Ţi-aş fi ascuns şi acum boala mea şi nu te-aş fi împovărat cu necazurile mele, dar am îmbătrânit, nu mai am putere şi nu mai ştiu cum să duc singură toate suferințele. Ani de zile te-am ferit de supărările mele, te-am protejat de grijile mele, nu am vrut să ştii că nu mai pot, că nu mai am, că mă tem. Am vrut să te simţi în siguranţă, să nu cunoşti grijile oamenilor mari, să te bucuri de copilărie, apoi de tinereţe, apoi de familia ta. Ţi-am ascuns durerile, neajunsurile şi nefericirea mea știind că într-o zi îţi va veni rândul să le ai pe ale tale, iar acum, când văd cum e să te simţi povară pentru propriul copil mă rog Cerului să ai sănătate şi să nu fii nevoit să depinzi de copiii tăi, să nu ajungi să simţi ce simt eu acum. Sentimentul că ești o povară pentru ființa pe care o iubești cel mai mult pe lume, pentru ființa căreia i-ai dat viață și pentru care ai fi în stare să-ți dai viața, provoacă mai multă durere decât orice boală. Se pare că bătrânețea și boala nu-ți iau doar puterile și liniștea, ci te lasă și singur pe lume. Mă iartă că mă plâng acum, dar nu m-a pregătit nimeni pentru ceea ce simt azi. Nu am avut timp să mă obişnuiesc cu ideea că într-o zi nu voi mai fi pentru tine decât o povară. Mă iartă că am lăcrimat în faţa ta, că am căutat adăpost în casa ta, că mi-am aşezat sufletul la picioarele tale! Şi mă iartă, copilul meu că nu-ţi mai pot fi ceea ce am fost cândva! Cu dragoste infinită, Mama ( Text preluat)
La noapte am să ies la vânătoare/ după vise și copilărie/ o să alerg cu fluturașii/ și o să ascult broscuțele pustii. Oracaitul lor nu mă va deranja/ căci voi discuta și cu peștii dintr-o baltă/ vreo salcie va plânge povestea ei/ cu o frunză ca și pălărie. Un puf al nopții călduroase dacă mă va atinge/ mă voi răcori cu a stelelor lumină/ voi fugi apoi după a mea dragă Lună/ până când va apune din balta noastră. Un cântec vesel cu greierii iar voi fredona/ cu o pisică torcand în a mea poală/ ea va tresări la câte un chitait/ eu voi cânta cu greierii cu a lor chitară. Câte un cățel ne va păzi din umbră/ să fim departe de vreo aratare umană/ bufnitele vor anunța momentul/ în care voi reveni din nou acasă. Cu o cărtica în a mea poală/ voi aștepta din nou noaptea/ a veseliei și a iubirii naturii/ până atunci mă îmbăt cu razele soarelui de vară.
Covid 19 a devenit pentru mine o glumă proastă. Ajungem să declarăm o pandemie de coronavirus în luna martie a anului Domnului 2020. Am intrat în izolare și s-a închis lumea pe care o știam. Mass-media a început cu bombardamentul de victime și infestati de teribila boală. 700 de morți în Spania și aproape 1000 în Italia se raporta zilnic. Lumea devenea speriată. Mergeam cu adeverință pe proprie răspundere pentru a cumpăra alimente de bază la zece minute de locuință. Găseam foarte puține persoane pe drum. Toți eram mascați. De abia ne salutăm unii cu alții. Începe Revelionul în ziua de 15 mai cu ridicarea stării de urgență. Viața se reîntoarce. Doamnelor și domnilor cui i-a folosit să bage frica în oameni? Cui îi este de folos nebunia din toate mijloacele de activitate? Oameni care au rămas fără locuri de muncă. Umblăm cu masca pe stradă și în mașină. Persoane infestate cu coronavirus și aflăm că au murit din alte cauze. Persoane cu foarte multe boli sau predispozitii și au murit de coronavirus. Spitalele cu mii de infestati din Italia prezentate în luna aprilie sunt de fapt de la începutul lunii martie. Presa anunța că mii de persoane se testează în Statele Unite ale Americii la centrele Covid 19. Realitatea este că nu era nimeni. În Germania și în alte țări a fost la fel. În România urșii erau în barlog, Gheorghe Dincă dormea liniștit, nu mai fura nimeni, nu mai murea nimeni în accidente de mașină. Ați văzut numai morții de Covid 19. Și acum suntem amenințați cu reîntoarcerea în starea de urgență și numărul infestatilor și victimelor crește. Urșii s-au întors, Gheorghe Dincă exploziv și bombastic și accidentele de mașină s-au întors. Orele de la școală se vor ține în corturi speciale amenajate. Diferența dintre sala de clasă și cort care este? Ah Covid 19 nu este corturar. Îmbunătățim sistemul de învățământ cu tablete și laptop-uri pentru fiecare elev. Nu contează că nu are internet sau lumină contează doar că va fi modern și că vor progresa afacerile partidului nici nu mai contează numele său. Din păcate perioada aceasta pe multe persoane ne-a făcut agresivi verbal, fricosi și nesiguri de viitor. Dacă îmi dați voie și lipsiți de discernământ asupra știrilor. Tot ceea ce se întâmplă a devenit lipsit de logică morală și intelectuală. Iar povestea cu Covid 19 pe zi ce trece este un balamuc care va folosi unor persoane atât din România cât și din afara ei. Iar noi oamenii simpli ne vom conforma. Cu speranța totuși că așa cumva va fi mai bine.
Ziua de 4 Iulie reprezintă ziua națională a Statelor Unite ale Americii. Pentru a înțelege această zi vom încerca un scurt istoric al acestei zile precum și însemnătatea americanilor pentru România.
În anul 1492 Cristofor Columb in fruntea corăbiilor sale pornește din Spania pentru a găsi un drum mai scurt spre India. La ora 2 noaptea în ziua de 6 septembrie este a doua oară când europenii văd pentru prima dată continentul american. Menționăm că este a doua oară pentru că prima dată a fost văzut de vikingi în jurul anului 1000. De la acea oră și fără ca și Cristofor Columb să fi fost conștient că a descoperit continentul american sau un alt teritoriu, este cam incredibilă informația, putem afirma că a devenit teritoriul demn de a fi explorat. Numele “America” provine de la Amerigo Vespucci care a realizat că și Cristofor Columb a descoperit un nou continent. S-a întâmplat undeva în jurul anului 1506. Ele au fost cucerite de cuceritorii spanioli așa numiții conchistadori, printre care amintim pe Hernan Cortez care în jurul anului 1519 cucerește teritoriul mayas și Francisco Pizarro, în jurul anului 1532 cucerește teritoriul imperiului Incas. Începând cu anul 1588 teritoriul viitor american a fost ocupat de Marea Britanie.
Începând cu secolul al XVII-lea teritoriul american central a fost împărțit în treisprezece colonii neincluzand toate cele 49 de state americane din zilele noastre. După anul 1760 situația din colonii s-a înrăutățit din cauza creșterii taxelor și impozitelor precum și a nereprezentarii coloniștilor în Parlamentul englez. Fiind influențați de ideile iluministe franceze printre care amintim drepturile și libertățile omului, dreptul la autodeterminare a popoarelor sau principiul separării puterilor în stat coloniștii au fost ajutați de francezii conduși de generalul Lafayette sau Tomasz Kosciusko pentru a-și cere drepturile ca popor majoritar. În ziua de 16 decembrie a anului 1773 coloniștii din Boston au aruncat încărcătura de ceai din corăbiile engleze ceea ce în istorie este cunoscut ca “Partida de ceai de la Boston”. Ca urmare orașul Boston a fost asediat de trupele engleze stârnind revolte și în alte orașe ale coloniilor americane.
Ziua de 4 Iulie a anului 1476 este ziua în care în cadrul Adunării de la Philadelphia Thomas Jefferson a citit “declarația de independență a Statelor Unite ale Americii (în engleză, conform originalului, [The] Declaration of Independence). Reprezintă un document prin care cele treisprezece colonii (în engleză, [the] Thirteen Colonies) ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o.
Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776. Originalul semnat olograf de delegații Congress-ului se găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale (National Archives) din capitala Statelor Unite, Washington, D.C..
Prima frază a Declarației afirmă ca o chestiune de lege naturală abilitatea unui popor de a-și asuma independența politică și recunoaște că motivele unei asemenea independențe trebuie să fie rezonabile și, prin urmare, explicabile, de aceea trebuiau să fie explicate.
Următoarea secțiune, faimosul preambul, include ideile și idealurile care au stat la baza Declarației. Este deasemenea o afirmație a ceea ce este cunoscut ca „dreptul la revoluție” :
« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. »
Războiul odată început dintre coloniști și englezi a dus la bătăliile de la Saratoga, în anul 1777 și de la Yorktown, viitorul oraș New York, anul 1781, câștigate de coloniști. Doi ani mai târziu în palatul de la Versailles, Anglia, Franța și Spania au recunoscut independența coloniilor americane. În ziua de 4 martie a anului 1787 a fost adoptată prima constituție americană care a hotărât: noul stat era condus de un președinte ales pe o perioadă de patru ani, puterea se împărțea în legislativă, deținută de Congres împărțită între Senat și Camera Reprezentanților, executivă deținută de președinte și judecătorească de instanțele de judecată. Primul președinte al statului a fost ales George Washington.
În concluzie putem spune că Statele Unite ale Americii în perioada următoare a fost văzută ca un “El Dorado” de europeni care au emigrat peste ocean. Americanii vor trece prin luptele cu indienii autohtoni, adevărate masacre, precum și războaiele în care Nordul și Sudul au luptat pentru abolirea sclaviei populației de culoare susținută numai de nord. Un stat ca și Statele Unite ale Americii care trambiteaza respectarea Drepturilor omului în lume și a încălcat în repetate rânduri acest act prin ținerea indienilor în rezervații și în zilele noastre precum și îngrădirea drepturilor populației de culoare, susținută de poliția americană, până în deceniul al optelea din secolul XX.
Nu numai din aceste motive în anii de început ai comunismului din România( 1945- 1962) românii fiind însuflețiti de sintagma “Vin americanii!” au format grupuri de rezistență armată în munți. Fără doar și poate au fost ultimii eroi ai neamului românesc alături de revoluționarii din anul 1989. După prăbușirea comunismului românii au continuat în a vedea modelul american demn de urmat în chiar detrimentul resurselor autohtone. A preluat, preferând să scadă importanța tradițiilor românești sărbători ca “Ziua Recunoștinței”, “Halloween” sau crescând fastul sărbătorilor de Crăciun renunțând la valorile tradiționale autohtone. Indiferent dacă este bun sau de proastă calitate românii văd ceea ce este străin, în special modelul american, mai bun decât a promova ceea ce au românii bun. Numai că preluarea modelelor străine fără discernământ duce la pierderea identității autohtone.
Așa că putem spune că în zilele noastre ziua de 4 iulie reprezintă un prilej de sărbătoare nu numai pentru americani, dar va fi trâmbițata această zi, în mod fals și în România sau în alte state din lume. Oricum ar fi un stat tânăr de la sfârșitul Primului război mondial a devenit una dintre marile puteri ale lumii care a contribuit prin forța armelor și exploatarea resurselor la păstrarea păcii atât în perioada celui de-al doilea război mondial precum și în perioada după anul 1945 până în zilele noastre.
Pentru realizarea acestui articol am consultat atât m.wikipedia.org cât mai ales informațiile proprii provenite din mai multe cărți care au dus la formarea unei păreri proprii.
Reprezintă o caracteristică specifică ființelor care trăiesc în junglă. Pentru a supraviețui trebuie să fie în stare de alertă pentru că cel mai mic zgomot poate să reprezinte un pericol. Animalele, spre deosebire de oameni, simt pericolul de la distanțe mult mai mari. Având în vedere că suntem de fapt ființe dotate cu două mâini și două picioare și creierul cel mai dezvoltat avem frica provenită din instinct. De fapt dacă ne este frică intrăm într-o închisoare a propriilor gânduri sau a subconștientului. Frica este prezentă în orice moment al existenței noastre. Avem frica de moarte. Ne sperie de multe ori viitorul. Trăim în tensiunea gândurile de ceea ce va fi mâine sau săptămâna viitoare. Avem frică înainte de a realiza ceva, de un examen sau un nou început. Frica se transformă asemenea animalelor în agresivitate sau violență verbală sau fizică. Ne paralizează de multe ori, devenim neliniștiți și devenim de multe ori pesimiști. “Dacă voi greși ceva sau dacă mă fac de rușine ?” ne spunem de multe ori. Este o reacție a noastră pe care nu o putem controla și de multe ori nici nu știm ce să facem cu ea. Până la urmă frica este un sentiment normal. Nu am fi oameni dacă nu am avea-o. Nu trebuie să ne arătăm puternici întotdeauna. Avem dreptul și la asemenea sentimente. Numai că trebuie să învățăm să trăim cu ea și să nu o lăsăm să ne conducă. Este normal să ai un eșec sau să te mai faci câteodată de rușine. Altfel cum am învăța că nu suntem perfecți și că, luându-le ca lecții pentru viitor, să le putem corecta? Să ne amintim când ne duceam la un examen pentru care am învățat zile întregi și ne era frică că nu vom știi. După ce am trecut cu bine peste el ne întrebam de multe ori de ce me-a fost așa de frică. Așa că poate cu mai multă încredere în noi, fără să ne lăsăm dominați de frică și cu speranță în viitor vom putea trece mai ușor peste încercările vieții. Iar încercarea peste care va trece omenirea și se numește Covid 19 sau 20 sau care vreți peste câțiva ani va fi un subiect de glumă amară și seacă…..
Sensibilități 